Un balon cu aer cald nu urcă pentru că fumul îl împinge. Principiul e flotabilitatea: aerul din jur exercită o forță în sus asupra oricărui volum pe care îl deplasează. Anvelopa e un volum mare de aer, ținut într-o pânză deschisă jos.

Arzătorul încălzește aerul din interior. Aerul cald se dilată; o parte iese pe deschizătura de jos. În același volum rămâne o masă mai mică decât masa aerului rece din jur, deci densitatea medie scade. Dacă forța ascensională acoperă greutatea anvelopei, coșului, combustibilului și oamenilor, balonul urcă.

Pilotul aprinde arzătorul ca să urce sau să oprească o coborâre. Pentru coborâre lasă aerul să se răcească sau deschide controlat o valvă sus, eliberând aer cald. La aterizare, valva ajută la pierderea rapidă a portanței. Limitele de temperatură sunt cele din documentația aeronavei, nu dintr-un articol.

Nu există elice sau cârmă pentru deplasarea orizontală. Balonul merge cu masa de aer. Schimbând altitudinea, pilotul poate căuta straturi cu vânt diferit, dar nu alege un traseu oarecare.

Zborul depinde de vreme, vizibilitate, teren și o echipă la sol. Arzătorul și temperaturile ridicate cer pregătire și certificare. Lansarea improvizată a unor baloane cu flacără e periculoasă și poate provoca incendii.

Textul descrie principiul fizic, nu o procedură de operare. Zborul se face numai cu operatori autorizați.

Fotografia arată un balon deasupra unui peisaj, nu o tună de laborator. Ilustrează anvelopa în zbor, nu un experiment de densitate.

Imagine: MusikAnimal, balon cu aer cald la răsărit deasupra Cappadociei, Turcia. Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0. Decupată la 16:9. Licență. Fișierul original.

Surse consultate: NASA Glenn — Buoyancy; Balloon flight | Encyclopaedia Britannica; FAA — Balloon Flying Handbook.