La 2 iunie 1964, la a treia Reuniune consultativă a Tratatului Antarctic de la Bruxelles, părțile adoptă Măsurile convenite pentru conservarea faunei și florei antarctice — primul cadru detaliat de protecție ecologică a continentului.

Textul desemnează Antarctica drept „zonă specială de conservare”, reglementează interferența dăunătoare, speciile și ariile protejate și permite cercetarea științifică controlată.

Cele 12 state consultative originale trebuiau să le accepte; au devenit formal în vigoare abia în 1982, după acceptarea Japoniei, deși erau aplicate de facto între timp.

Au fost ulterior înlocuite de Protocolul de la Madrid (1991) și de anexele sale privind protecția mediului; în 2011 măsurile au fost retrase ca fiind depășite.

Pentru Sistemul Tratatului Antarctic, 2 iunie 1964 marchează trecerea de la principii generale la reguli concrete de conservare.

Textul figurează în deciziile Secretariatului Tratatului Antarctic.

Măsurile convenite din 2 iunie 1964 rămân precursorul modern al protecției mediului antarctic.

Imagine: Antarctica; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Agreed Measures for the Conservation of Antarctic Fauna and Flora. Textul tratatului: Agreed Measures for the Conservation of Antarctic Fauna and Flora (ATS).