Statele membre ale Organizației Mondiale a Sănătății din regiunea Asia de Sud-Est au adoptat la 10 septembrie 2026 o rezoluție care urmărește un acces mai echitabil la dispozitive medicale verificate, teste de diagnostic in vitro și tehnologii asistive. Decizia a fost luată la cea de-a 79-a sesiune a Comitetului Regional OMS, desfășurată la Dili, în Timor-Leste. Documentul nu prevede ca OMS să cumpere și să distribuie echipamente către toate țările: statele membre au convenit un cadru regional și angajamente pentru consolidarea sistemelor naționale.

Pentru prima dată în cadrul unui Comitet Regional al OMS, dispozitivele medicale au fost tratate ca punct distinct pe agenda reuniunii. Rezoluția stabilește termene pentru modul în care tehnologiile medicale sunt planificate, reglementate, cumpărate, instalate, întreținute, monitorizate, înlocuite și, la final, scoase în siguranță din uz. Punctul de plecare este o problemă cunoscută în sistemele de sănătate: achiziția unui aparat nu garantează că pacienții vor putea beneficia de el pe toată durata de funcționare.

Echipamentele au nevoie de personal instruit, consumabile, mentenanță, piese de schimb, infrastructură adecvată și evidențe privind starea de funcționare. OMS și statele membre urmăresc astfel o abordare pe întregul ciclu de viață, nu una concentrată aproape exclusiv pe momentul cumpărării.

Până în 2027, țările s-au angajat să desemneze un mecanism național principal sau o unitate responsabilă pentru managementul ciclului de viață al dispozitivelor medicale și al testelor de diagnostic in vitro, cu atribuții clar împărțite între instituții. Până în 2028 ar trebui finalizată o evaluare națională de bază: lacune de servicii și diagnostic, liste de dispozitive și teste esențiale, capacitatea sistemelor de reglementare, precum și locul, funcționalitatea și starea de întreținere a echipamentelor prioritare. Până în 2030, statele ar urma să elaboreze sau să actualizeze planuri naționale de implementare, cu bugete atașate, care să lege necesarul de dispozitive și diagnostice de serviciile clinice, asistența primară, traseele de trimitere, pachetele de acoperire, bugetele anuale, achizițiile, personalul și pregătirea pentru urgențe.

Rezoluția cere ca deciziile de achiziție să nu se bazeze doar pe cel mai mic preț. Autoritățile sunt îndemnate să țină cont de calitate, costul total pe durata utilizării, instalare, consumabile, garanții, mentenanță, instruirea personalului, interoperabilitate, securitate cibernetică, impact asupra mediului și continuitatea aprovizionării. Scopul este să se reducă situațiile în care aparatura există pe hârtie, dar nu mai poate fi folosită din lipsă de piese, consumabile sau personal calificat. Accesul în zone rurale, izolate, insulare și în comunități insuficient deservite trebuie însoțit de infrastructură, control al calității și finanțare care poate fi susținută în timp.

Documentul include și tehnologiile asistive — de exemplu scaune rulante, dispozitive pentru mers, aparate auditive, ochelari și proteze — care pot sprijini independența persoanelor cu dizabilități sau cu alte limitări funcționale. Un alt capitol privește reglementarea software-ului și a sistemelor de inteligență artificială folosite ca dispozitive medicale: statele vor trebui să evalueze nu doar aparatura clasică, ci și o generație nouă de instrumente digitale de diagnostic și îngrijire.

Cooperarea regională urmează să fie întărită prin South-East Asia Regulatory Network (SEARN) și alte platforme, inclusiv prin schimb de informații de siguranță, formare, partajarea muncii de reglementare și specificații tehnice comune. Rezoluția prevede și centre regionale de excelență în reglementarea dispozitivelor medicale și a diagnosticelor in vitro. Statele pot colabora, voluntar, la achiziții comune sau coordonate, prognoză, rezerve strategice, producție regională, transfer tehnologic și continuitatea aprovizionării în urgențe.

OMS trebuie să pregătească până în 2027 un cadru regional de implementare, care să acopere guvernanța, listele de tehnologii esențiale, reglementarea, achizițiile, mentenanța, supravegherea după punerea pe piață și monitorizarea. Un cadru regional de monitorizare este prevăzut până în 2028. Progresele vor fi raportate Comitetului Regional în 2028 și 2030; pentru 2032 este anunțat un raport final, cu recomandări pentru etapa următoare. Aceste termene rămân angajamente de implementat, nu rezultate deja atinse.

Unele țări din regiune au avansat deja la liste naționale de diagnostice esențiale. Potrivit OMS, Asia de Sud-Est are cel mai mare număr de țări cu astfel de liste dintre toate regiunile organizației. India a fost prima țară din lume care a elaborat o National Essential Diagnostics List, iar Nepal a fost a treia. Thailanda a fost prima țară ASEAN care a realizat o asemenea listă, urmată de Timor-Leste; Myanmar și Maldive lucrează în prezent la propriile liste. Rezoluția de la Dili încearcă să lege aceste inițiative de un sistem în care accesul la tehnologie medicală nu se încheie odată cu factura de achiziție.

Sursă consultată: WHO South-East Asia Region to improve access to medical devices, in vitro diagnostics and assistive technologies | WHO South-East Asia

Credit imagine: WHO SEARO. Ceremonia inaugurală a celei de-a 79-a sesiuni a Comitetului Regional OMS pentru Asia de Sud-Est, Dili, Timor-Leste, 7 septembrie 2026. Sursă originală: https://cdn.who.int/media/images/default-source/who-governance/regional-committee-sear/sea-rc79---2026/inaugural-group-photo-for-who-sear-rc79-in-dili--timor-leste.jpeg?sfvrsn=3c85d1de_3