Pe 10 decembrie 1982, la Montego Bay, Jamaica, a fost deschisă semnării, odată cu Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, Anexa VI: Statutul Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării. Adoptată de a treia Conferință a ONU asupra dreptului mării. Texte autentice ale convenției, cu aceeași forță: arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă. Depozitar: secretarul general. Statutul are cinci secțiuni. Nu este textul integral al Convenției de la Montego Bay și nu este Curtea Internațională de Justiție.

Articolul 1: Tribunalul este constituit și funcționează conform Convenției și acestui statut; sediul este în Orașul Liber și Hanseatic Hamburg, Republica Federală Germania; poate ține ședințe și în altă parte, când consideră de dorit; trimiterea unui diferend se supune părților XI și XV. Articolul 2: 21 de membri independenți, aleși dintre persoane cu cea mai înaltă reputație de imparțialitate și integritate și cu competență recunoscută în dreptul mării; reprezentarea principalelor sisteme juridice și o distribuție geografică echitabilă.

Articolul 3: nu doi membri din același stat; cel puțin trei din fiecare grup geografic al Adunării Generale. Articolul 4: fiecare Stat Parte poate propune cel mult două persoane; prima alegere, în șase luni de la intrarea în vigoare a Convenției, convocată de secretarul general; scrutin secret, cvorum două treimi din statele părți; aleși cei cu cele mai multe voturi și o majoritate de două treimi a celor prezenți și votanți, care include o majoritate a statelor părți. Articolul 5: mandate de nouă ani, reeligibili; la prima alegere, prin tragere la sorți, șapte mandate de trei ani și șapte de șase ani.

Articolul 7: incompatibilitate cu funcții politice sau administrative și cu interese în explorarea sau exploatarea mării ori a fundului marin; nu pot fi agenți sau avocați. Articolul 8: recuzare dacă au participat anterior în cauză. Articolul 10: privilegii și imunități diplomatice în exercițiul funcției. Articolul 11: declarație solemnă în ședință publică. Articolul 12: președinte și vicepreședinte aleși pe trei ani, reeligibili; grefier; președintele și grefierul locuiesc la sediu. Articolul 13: cvorum de 11 membri aleși.

Articolul 14: Cameră a diferendelor privind fondul marin, conform părții XI secțiunea 5. Articolul 15: camere de cel puțin trei membri pentru categorii de diferende; cameră ad-hoc dacă o cer părțile; anual, cameră de procedură sumară de cinci membri, plus doi supleanți; hotărârea camerei se consideră a Tribunalului. Articolul 17: judecătorul de aceeași naționalitate cu o parte rămâne; cealaltă parte poate alege un membru ad-hoc; dacă nicio parte nu are național în complet, fiecare poate alege unul, în deplină egalitate.

Articolele 20–22: deschis statelor părți și, în cazurile din partea XI sau din alte acorduri acceptate de toate părțile, altor entități; competența cuprinde diferendele și cererile din Convenție și din orice alt acord care conferă jurisdicție; tratate anterioare privind același obiect, dacă toate părțile convin. Articolul 23: dreptul aplicabil, articolul 293 din Convenție. Articolul 24: sesizare prin acord special sau cerere scrisă către grefier. Articolul 25: măsuri provizorii, inclusiv de camera de procedură sumară. Articolele 26–30: ședință publică, dacă nu se decide altfel; majoritate, votul președintelui decide la paritate; hotărâre motivată, citită în ședință publică. Articolele 31–33: intervenție; decizia este definitivă și obligatorie între părți.

Secțiunea 4: Camera fondului marin, 11 membri aleși de Tribunal pe trei ani, cvorum șapte; camere ad-hoc de trei; deschisă statelor părți, Autorității și entităților din partea XI; aplică și regulile Autorității și clauzele contractelor din Zonă; hotărârile se execută ca ale celei mai înalte instanțe a statului solicitat. Articolul 41: modificări, altele decât secțiunea 4, după articolul 313 sau prin consens; secțiunea 4, după articolul 314. Statutul intră în vigoare odată cu Convenția, pe 16 noiembrie 1994, conform articolului 308. Nu este alegerea primilor judecători din 1996 și nu este Autoritatea Internațională a Fundului Marin.

Imagine: Rose Hall, Montego Bay, Jamaica; Don Ramey Logan, 24 februarie 2013; CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: International Tribunal for the Law of the Sea. Textul tratatului: Statutul Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării, Anexa VI, Montego Bay, 10 decembrie 1982.