La 26 mai 1972, la Moscova, Statele Unite și Uniunea Sovietică semnează Tratatul privind sistemele antirachetă balistică (ABM) — pilonul controlului armamentului din era détentei, alături de SALT I.

Tratatul limitează drastic apărările antirachetă strategice, pe premisa că o apărare extinsă ar încuraja o cursă ofensivă. Fiecare parte putea păstra un număr restrâns de situri ABM; amendamentele ulterioare au restrâns și mai mult opțiunile.

Negocierile SALT I (1969–1972) au culminat cu vizita lui Nixon la Moscova. ABM a intrat în vigoare la 3 octombrie 1972.

SUA s-au retras unilateral în 2002, invocând amenințări cu rachete din partea unor actori non-sovietici, deschizând calea sistemelor naționale de apărare antirachetă.

Pentru echilibrul strategic, ABM a simbolizat acceptarea vulnerabilității reciproce garantate (MAD) ca stabilizator al războiului rece.

Textul oficial figurează în arhivele diplomatice americane și sovietice/ruse.

Tratatul ABM din 26 mai 1972 rămâne referința clasică a limitării apărărilor antirachetă strategice.

Imagine: Moscova 1972; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Anti-Ballistic Missile Treaty. Textul tratatului: Treaty Between the United States of America and the Union of Soviet Socialist Republics on the Limitation of Anti-Ballistic Missile Systems (State.gov).