La 22 mai 1903, la Havana, Cuba și Statele Unite semnează Tratatul de relații cubano-american — instrumentul care încorporează în dreptul internațional dispozițiile Amendamentului Platt.

Amendamentul din 1901 condiționase retragerea trupelor americane de acceptarea dreptului SUA de a interveni în afacerile cubaneze și de a închiria baze. Republica Cuba preluase puterea la 20 mai 1902; tratatul din 1903 finalizează cerința ca acele clauze să fie și tratat.

Intrarea în vigoare: 1 iulie 1904. Textul a justificat a doua ocupație americană (1906–1909), când William Howard Taft s-a proclamat guvernator provizoriu pe baza articolului trei.

Tratatul contempla și închirierile din Baia Guantánamo (februarie și iulie 1903). A fost înlocuit în mare măsură de Tratatul de relații din 1934, care a abrogat Amendamentul Platt, dar a păstrat dreptul de închiriere a bazei.

Pentru Havana, 1903 a însemnat suveranitate limitată de tutorship american; pentru Washington, un cadru legal al intereselor strategice în Caraibe.

Textul Avalon al tratatului și citările Bevans/TS rămân sursele diplomatice standard.

Tratatul cubano-american din 22 mai 1903 rămâne actul care a contractualizat Amendamentul Platt până în 1934.

Imagine: Havana; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Cuban–American Treaty of Relations (1903). Textul tratatului: Agreement Between the United States and Cuba (Avalon).