La Brest-Litovsk, la 9 februarie 1918, Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Turcia, pe de o parte, și Republica Populară Ucraineană, pe de altă parte, semnează Tratatul de pace. Plenipotențiarii, după prezentarea deplinelor puteri, convin asupra textului; actul e făcut în cinci exemplare. Pentru Germania semnează Richard von Kühlmann; pentru Austro-Ungaria, contele Ottokar Czernin; pentru Bulgaria, Vasil Radoslavov și ceilalți plenipotențiari bulgari; pentru Imperiul Otoman, Talaat Pașa și ceilalți; pentru Republica Populară Ucraineană, Oleksandr Sevriuk, Mykola Liubynsky și Mykola Levytsky, membri ai Radei Centrale Ucrainene.

Preambulul pornește de la faptul că poporul ucrainean și-a declarat independența în cursul războiului mondial și a exprimat dorința de a stabili starea de pace cu Puterile aflate în război cu Rusia. Guvernele Puterilor Centrale se angajează să încheie pacea cu Guvernul Republicii Populare Ucrainene ca un prim pas spre o pace mondială durabilă, onorabilă pentru toate părțile, care să pună capăt ororilor războiului și să restabilească relațiile prietenești pe plan politic, juridic, economic și intelectual.

Articolul I declară starea de război încheiată și voința părților de a trăi de acum înainte în pace și amiciție. Articolul II fixează frontierele: între Austro-Ungaria și Republica Populară Ucraineană se păstrează liniile anterioare izbucnirii războiului; mai la nord, frontiera pornește de la Tarnogród și urmează în general linia Biłgoraj–Szczebrzeszyn–Krasnystaw–Radzyń–Międzyrzec–Sarnaki–Melnik–Vysokie-Litovsk–Kameniec-Litovsk–Prujany și Lacul Vydonovsk, urmând a fi delimitată în detaliu de o comisie mixtă după condițiile etnografice și voința locuitorilor. Articolul III cere ca evacuarea teritoriilor ocupate să înceapă imediat după ratificare, modalitatea fiind stabilită de plenipotențiarii interesați.

Articolul IV prevede începerea relațiilor diplomatice și consulare imediat după ratificare, cu acorduri speciale pentru admiterea consulilor. Articolul V renunță reciproc la rambursarea costurilor de război și la plata daunelor de război, inclusiv rechizițiile pe teritoriu inamic. Articolul VI prevede eliberarea prizonierilor de război spre țara de origine, dacă nu doresc, cu aprobarea statului pe al cărui teritoriu se află, să rămână sau să plece în altă țară.

Articolul VII organizează relațiile economice: până la 31 iulie ale anului curent, un schimb reciproc al surplusului de produse agricole și industriale importante, pe cantități și prețuri stabilite de comisii paritare, cu calcul în aur (1.000 mărci aur germane = 462 ruble aur; 1.000 coroane aur austro-ungare = 393 karbovanți 76 groși aur), prin oficii guvernamentale centrale; restul schimbului pe baza unui tratat comercial provizoriu. Pentru Germania se reiau, cu adaptări, dispoziții din Tratatul comercial și maritim germano-rus 1894/1904; pentru Austro-Ungaria, din tratatul austro-ungaro-rus din 15 februarie 1906; sunt prevăzute regimuri separate și pentru Bulgaria și Turcia.

Articolul VIII rezervă tratate separate privind relațiile juridice publice și private, schimbul prizonierilor și al civililor internați, amnistia și tratamentul navelor comerciale aflate în mâinile inamicului, ca părți esențiale ale Tratatului. Articolul IX declară acordurile un tot indivizibil. Articolul X fixează textele autentice: german și ucrainean pentru relațiile germano-ucrainene; german, maghiar și ucrainean pentru Austro-Ungaria; bulgar și ucrainean pentru Bulgaria; turc și ucrainean pentru Turcia.

Dispoziția finală cere ratificarea și schimbul ratificărilor la Viena cât mai curând; Tratatul intră în vigoare la ratificare, dacă nu prevede altfel. Textul nu este Tratatul de la Brest-Litovsk dintre Puterile Centrale și Rusia Sovietică, semnat ulterior.

Imagine: semnarea Tratatului de pace Ucraina–Puterile Centrale, Brest-Litovsk, 9 februarie 1918; domeniu public, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Brest-Litovsk (Ukraine–Central Powers). Textul tratatului: Treaty of Peace between Ukraine and the Central Powers, Brest-Litovsk, 9 February 1918 (Wikisource).