La Moscova, la 14 februarie 1950, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste și Republica Populară Chineză semnează Tratatul de prietenie, alianță și asistență reciprocă. Plenipotențiarii sunt Andrei Ianuarievici Vîșinski, ministru de externe al URSS, și Zhou Enlai (Chou En-lai), președinte al Consiliului Administrativ de Stat și ministru de externe al Chinei. Textele oficiale sunt rusă și chineză. Tratatul e înregistrat ulterior în United Nations Treaty Series, volumul 226, nr. 3103.

Preambulul enunță voința de a consolida prietenia și cooperarea pentru a preveni renașterea imperialismului japonez și repetarea agresiei din partea Japoniei sau a oricărui stat care s-ar alătura Japoniei; de a consolida pacea durabilă și securitatea generală în Extremul Orient și în lume, conform scopurilor și principiilor Națiunilor Unite; și convingerea că relațiile de bună vecinătate servesc intereselor fundamentale ale popoarelor celor două state.

Articolul 1 angajează părțile să ia împreună toate măsurile necesare pentru a preveni repetarea agresiei și a încălcării păcii de către Japonia sau de către un stat aliat Japoniei; dacă una dintre părți e atacată de Japonia sau de state aliate acesteia și se află în stare de război, cealaltă acordă imediat asistență militară și de altă natură cu toate mijloacele la dispoziție. Părțile se declară gata să participe la acțiuni internaționale pentru pace și securitate.

Articolul 2 prevede efortul comun, de comun acord și împreună cu celelalte Puteri aliate din al Doilea Război Mondial, pentru încheierea cât mai curând a unui tratat de pace cu Japonia. Articolul 3 interzice oricăreia dintre părți să încheie alianțe îndreptate împotriva celeilalte sau să participe la coaliții, acțiuni sau măsuri îndreptate împotriva celeilalte. Articolul 4 cere consultări asupra tuturor problemelor internaționale importante care afectează interesele comune, în vederea consolidării păcii.

Articolul 5 prevede dezvoltarea legăturilor economice și culturale pe baza egalității, intereselor reciproce, respectului suveranității și integrității teritoriale și neamestecului în treburile interne, cu asistență economică reciprocă. Articolul 6 fixează intrarea în vigoare imediat după ratificare, cu schimbul instrumentelor la Beijing (Peking); durata e de treizeci de ani, cu prelungiri automate de câte cinci ani dacă nu e denunțat cu un an înainte de expirare.

În aceeași zi sunt semnate acorduri separate privind Calea ferată Changchun chineză, Port Arthur și Dairen, un credit sovietic de 300 de milioane de dolari pe cinci ani, precum și note privind anularea Tratatului din 14 august 1945 cu Republica Chineză și recunoașterea independenței Republicii Populare Mongole. Tratatul de prietenie intră în vigoare la 11 aprilie 1950.

Imagine: timbru chinezesc comemorând executarea Tratatului de prietenie sino-sovietic, 1950; domeniu public, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Sino-Soviet Treaty of Friendship, Alliance and Mutual Assistance. Textul tratatului: Treaty of Friendship, Alliance and Mutual Assistance, Moscow, 14 February 1950 (English text).