Aproximativ 1,9 milioane de persoane trăiesc cu demență în regiunea africană a Organizației Mondiale a Sănătății, iar costul economic anual este estimat la 15,6 miliarde de dolari, potrivit unui comunicat al Biroului Regional WHO pentru Africa, publicat la 16 septembrie 2026 de la Nairobi. Cifrele se referă la regiunea administrativă WHO Africa, nu automat la toate statele geografice ale continentului. Organizația avertizează că numărul va crește pe măsură ce populația se mărește și speranța de viață se prelungește.

Demența nu este o singură boală, ci un grup de simptome legate de deteriorarea funcțiilor cognitive suficient de severă încât să afecteze viața de zi cu zi. Boala Alzheimer este cea mai cunoscută cauză, dar nu unica. WHO spune că, în regiune, demența rămâne subdiagnosticată și primește atenție limitată în multe sisteme sanitare, în timp ce familiile preiau o mare parte din îngrijire.

Povara nu este doar medicală. Îngrijitorii neplătiți — în principal femei și membri ai familiei — petrec în medie 12,9 ore pe zi oferind îngrijire, față de o medie globală citată de 7,8 ore. Diferența arată impactul asupra vieții familiale, a muncii și a veniturilor gospodăriei. Costul de 15,6 miliarde de dolari pe an recunoaște și această muncă neremunerată, nu doar cheltuielile spitalicești.

În 2024, niciuna dintre cele 47 de țări din regiunea WHO Africa nu avea un plan național privind demența, nici ca strategie de sine stătătoare, nici integrat într-un cadru mai larg. Doar cinci țări desfășuraseră campanii de conștientizare, iar șapte implementau activități de reducere a riscului. Doar zece raportau date despre demență către WHO. Acestea sunt constatările comunicatului, nu un clasament al calității îngrijirii în fiecare capitală.

Între 14 și 16 septembrie 2026, la Nairobi, experți din zece țări — Cabo Verde, Comore, Gabon, Gambia, Ghana, Kenya, Malawi, Tanzania, Zambia și Zimbabwe — s-au întâlnit la Regional Intercountry Workshop on Dementia. Prioritățile comune au inclus stigma și discriminarea, reducerea riscului, capacitatea lucrătorilor sanitari pentru diagnostic precoce, integrarea serviciilor în asistența primară, sprijinul pentru îngrijitori, supravegherea datelor și cercetarea relevantă local.

Dr. Benido Impouma, din conducerea clusterului de promovare a sănătății al WHO Africa, a spus că demența este o prioritate de sănătate publică pentru Africa și că țările au nevoie de ghiduri, instrumente și date. Dr. Catherine Wanjiku Waweru, din Ministerul Sănătății al Kenyei, a cerut ca atelierul să se traducă în acțiune concretă: recunoaștere timpurie, acces la îngrijire și familii care să nu rămână singure. Participanții au anunțat și o comunitate de practică regională pentru schimb de experiență.

Diagnosticul mai devreme poate ajuta familiile să înțeleagă simptomele, să planifice îngrijirea și să identifice alte probleme medicale. Articolul nu sugerează că toate formele de demență pot fi vindecate. Abordarea depinde de cauză, stadiu, simptome și resurse; îngrijirea poate fi medicală, socială și de sprijin. Creșterea speranței de viață este un progres. Pregătirea sistemelor pentru afecțiunile asociate îmbătrânirii, inclusiv demența, este cealaltă față a aceleiași evoluții demografice.

Imagine: Rotsee, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0. Kenyatta National Hospital, Nairobi. Clădire medicală, nu locul confirmat al atelierului WHO și nu un portret al pacienților. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Strengthening dementia care in the African Region (WHO Africa).