La 19 septembrie 1991, turiștii germani Helmut și Erika Simon au văzut, lângă pasul Tisenjoch din Alpii Ötztal, partea de sus a unui corp ieșind din gheață. Primul reflex a fost al unui accident montan recent, nu al unei mumii din Epoca Cuprului.

Analizele au datat moartea în jurul anului 3300 î.Hr. Gheața și microclimatul au conservat trupul circa 5.300 de ani. Alături au apărut un topor cu lamă de cupru, un arc neterminat, săgeți, un pumnal, haine din piele și fibre vegetale și recipiente din scoarță de mesteacăn.

Laboratoarele au citit ultima masă, tatuaje, uzura articulațiilor și material genetic. O rană de săgeată în umărul stâng și alte leziuni au mutat interpretarea spre o moarte violentă. Succesiunea exactă a atacului nu poate fi reconstituită cu certitudine; identitatea atacatorului rămâne în afara faptelor demonstrabile.

Ötzi e păstrat la Muzeul de Arheologie din Tirolul de Sud, la Bolzano, într-o cameră care mimează condițiile ghețarului. Descoperirea continuă să hrănească cercetări, inclusiv asupra microorganismelor și a metodelor de conservare.

Locul e pe creasta dintre Italia și Austria; disputa de frontieră de atunci s-a liniștit administrativ, iar mumia a rămas la Bolzano. Aniversarea de 35 de ani e a găsirii, nu a „rezolvării” biografiei.

Articolul nu umple golurile cu un roman polițist preistoric. Ötzi rămâne o sursă excepțională despre dietă, mobilitate și tehnologie, nu un dosar penal închis.

Imagine: reconstituire a îmbrăcămintei lui Ötzi, Archeoparc / Wikimedia Commons. Expoziție muzeală, nu trupul conservat de la Bolzano. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: The discovery | South Tyrol Museum of Archaeology; Ötzi the Iceman | South Tyrol Museum of Archaeology.