Țările și economiile nu sunt sărăcite doar de colapsuri spectaculoase, ci de așteptări permanente și costisitoare, pe care nimeni nu are motiv politic s-o declare drept eșec. Un tren de călători circulă, în medie, în România, cu 45 kilometri pe oră, puțin mai rapid decât un biciclist bun, și mai lent decât acum câțiva ani. Institutul Național de Statistică nu publică un „cost al încetinelii” și nici Ministerul Transporturilor nu ține o contabilitate a orelor pierdute de călători. Și totuși costul există și e la fel de real ca orice cifră din PIB, doar că nimeni nu-l adună. Aceasta e, de fapt, limita fundamentală a contabilității naționale: e construită să numere ce se produce, nu ce se scurge pe lângă. Un PIB în creștere poate ascunde perfect o economie care funcționează la jumătate din capacitate, pentru că pierderile prin disfuncție nu apar niciunde ca linie separată. Sunt absorbite, tăcut, într-o scădere de productivitate, în investițiile care nu se mai fac, în orele de muncă transformate în ore de așteptare. Patru cazuri de așteptare care nu sunt iată.

Sursă consultată: Criza curentului în România și economia lucrurilor care nu funcționează - HotNews.ro — https://hotnews.ro/economia-lucrurilor-care-nu-functioneaza-2314017