O baterie reîncărcabilă nu ține electricitatea ca pe un lichid. Păstrează energie chimică și o transformă în curent prin reacții între doi electrozi și un electrolit. La descărcare, electronii ies la electrodul negativ, nu pot trece prin electrolit și sunt forțați prin circuitul dispozitivului.

În celula litiu-ion, ionii de litiu circulă între materialele electrozilor. Un separator poros lasă ionii, nu contactul metalic care ar da scurtcircuit. Departamentul pentru Energie al SUA descrie această deplasare ca inima chimiei celulei.

Încărcătorul împinge reacțiile invers. Electronica controlează tensiunea, curentul și temperatura. De aceea un încărcător nepotrivit poate fi periculos. Procesul nu este perfect reversibil: fiecare ciclu lasă mici schimbări în electrozi. Căldura, stocarea la extreme de încărcare și descărcările adânci grăbesc uzura, deși protecțiile moderne limitează o parte din aceste stări.

O celulă umflată, spartă, fierbinte sau cu miros neobișnuit nu se folosește și nu se încarcă. Acumulatorii nu merg la gunoiul menajer: contactele pot aprinde deșeuri, iar materialele se recuperează la puncte de colectare. HSE britanic insistă pe folosirea sigură și pe reciclare.

Chimia diferă după tip — litiu-ion, nichel-hidrură, plumb. Articolul descrie principiul comun, nu o fișă de produs.

Bateria deteriorată se izolează de materiale combustibile și se predă conform regulilor locale.

Încarcarea inversează chimia; nu „umple” un rezervor de electroni.

Imagine: celulă litiu-ion cilindrică desfăcută / Wikimedia Commons. Rulou de electrozi și carcasă, nu o diagramă de ioni. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: DOE Explains…Batteries | U.S. Department of Energy; Using electric storage batteries safely | UK Health and Safety Executive.