Cafeaua se răcește și apa rece se încălzește din același motiv: energia termică se deplasează de la cald spre rece. Un termos nu produce căldură și nu „generează” frig. Încetinește schimbul cu mediul, pe cele trei căi obișnuite: conducție, convecție și radiație.

Recipientul are, de obicei, doi pereți, cu aerul aproape eliminat dintre ei. În vid rămân foarte puține molecule care să transporte energia prin contact sau prin curenți. Acesta e avantajul principal față de un vas cu un singur perete.

Suprafețele dinspre gol pot fi lucioase. Ele reflectă o parte din radiația infraroșie, deci reduc transferul care ar trece și prin vid. Principiul ține atât băutura caldă, cât și pe cea rece aproape de temperatura de la umplere.

Vidul nu acoperă tot. Gâtul, baza și punțile structurale rămân căi de conducție. Producătorii micșorează aceste contacte și folosesc materiale slab conductoare. Capacul etanș limitează schimbul de aer și evaporarea, o altă cale de pierdere a căldurii.

Un vas plin își schimbă temperatura, de regulă, mai lent decât unul aproape gol: are mai multă masă termică și mai puțin aer. Preîncălzirea sau prerăcirea cu apă, dacă instrucțiunile produsului o permit, poate reduce șocul inițial.

Loviturile pot strica vidul, iar garnitura se uzează. Dacă peretele exterior se încălzește repede după umplerea cu lichid fierbinte, izolația poate fi compromisă. Un recipient crăpat sau care scurge nu se folosește.

Performanța depinde de construcție, volum, temperatura inițială și cât de des se deschide capacul. Termosul amână echilibrul termic; nu îl anulează.

Imagine: Shypoetess, termos din oțel inoxidabil (deschis). Cadru interior, nu un Dewar de laborator. Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0. Decupată la 16:9. Licență. Fișierul original.

Surse consultate: HyperPhysics — Vacuum Flask; U.S. Department of Energy — Principles of Heating and Cooling.