Frunza verde din mai până în august nu e o culoare „vopsită” pe suprafață. Conține clorofilă, pigmentul care captează lumina pentru fotosinteză. Molecula absoarbe mai ales roșul și albastrul; verdele e reflectat, de aceea ochiul vede frunza verde.

Clorofila se degradează continuu. În sezonul de creștere, arborele o înlocuiește. Când zilele se scurtează, copacii foioși din climatele temperate încetinesc producția. Azotul și alte resurse sunt retrase din frunză, iar verdele se estompează.

Galbenul și portocaliul existau deja. Carotenoizii și xantofilele participă la captarea luminii și la protejarea aparatului fotosintetic, dar vara sunt mascați de clorofila mai abundentă. Când aceasta dispare, nuanțele calde ies la iveală.

Roșul și purpuriul nu sunt, de regulă, „ascunse” tot anul. Multe specii produc antocianine toamna, din zaharurile rămase în frunză. Rolul exact e încă cercetat; pot ajuta la protecția țesutului față de lumină și stres. Arțarii, cornii și sumacul își datorează adesea roșul acestor pigmenți.

Vremea schimbă spectacolul, nu îl inventează. Zile însorite și nopți răcoroase, fără îngheț dur, pot intensifica roșul. Seceta, vântul sau un ger timpuriu pot grăbi căderea frunzelor ori pot paliza culorile. Speciile diferă: unele rămân galbene, stejarii înclină spre brun.

La baza pețiolului se formează un strat de separare. După recuperarea substanțelor utile, frunza cade, iar cicatricea e sigilată. Schimbarea culorii e etapa vizibilă a unui proces de economisire, nu un ornament independent de biologie.

Coniferele își păstrează, în general, acelele verzi iarna. Textul descrie mecanismul arborilor foioși din zone temperate; momentul și intensitatea variază după specie și regiune.

Imagine: Mabit1, frunze de arțar toamna. Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0. Decupată la 16:9. Licență. Fișierul original.

Surse consultate: NOAA NESDIS — Why Do Leaves Change Color?; SUNY ESF — Why Leaves Change Color.