O ceapă întreagă nu stârnește lacrimi. Lama rupe celulele și amestecă substanțe ținute până atunci în compartimente diferite. Din acest amestec iese un gaz iritant, nu „apa de ceapă”.

Planta absoarbe sulf din sol și construiește compuși de apărare și de aromă. După tăiere, enzime aliinaze întâlnesc precursori cu sulf. O enzimă numită lachrymatory-factor synthase duce reacția spre propanetial-S-oxid, un compus volatil descris în literatura de biochimie vegetală, inclusiv într-un articol din Nature din 2002.

Gazul ajunge la suprafața umedă a ochiului. Nervii senzoriali semnalează iritația, iar glandele lacrimale diluează și spală. Povestea că „se formează acid sulfuric în ochi” e o scurtătură greșită: există un factor lacrimogen anume și un reflex de protecție, nu o picătură de acid concentrat.

Un cuțit ascuțit zdrobește mai puțin țesut. Ventilația duce o parte din vapori departe. Răcirea cepei poate încetini evaporarea, cu rezultate inegale. Ochelarii etanși izolează, chiar dacă sunt incomozi la tocător.

Tăierea sub jet de apă limitează vaporii, dar alunecarea lamei e un risc mai mare decât câteva lacrimi. Trucuri precum pâinea ținută în gură nu opresc reacția chimică.

Lăcrimarea e, de obicei, scurtă și inofensivă — o apărare a plantei întâlnită cu un reflex uman. Iritația severă sau o leziune a ochiului nu țin de acest articol; acolo e nevoie de sfat medical.

Imagine: Gerrit Dou, Girl Chopping Onions / Wikimedia Commons. Pictură de epocă, nu o fotografie de laborator. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Why do onions make you cry? | American Chemical Society; An onion enzyme that makes the eyes water | Nature.