După un duș fierbinte, oglinda se acoperă de ceață. Iarna, geamul face la fel. În mașină, vizibilitatea scade. În toate cazurile, vaporii de apă condensează pe o suprafață mai rece decât punctul de rouă.

Aerul cald poate ține mai mulți vapori invizibili decât aerul rece. Când un strat de aer se răcește lângă sticlă, umiditatea relativă urcă până la saturație. Surplusul devine picături lichide. Picăturile sunt mici și multe; împrăștie lumina și fac suprafața albicioasă.

Ventilația scoate aerul umed. Încălzirea geamului îl ține peste punctul de rouă. În automobil, aerul condiționat dezumidifică și când merge cu aer cald. Recircularea prelungită păstrează umezeala respirației în habitaclu.

Condensul ocazional este fizică obișnuită. Condensul zilnic, cu mucegai, semnalează umiditate ridicată, ventilație slabă sau ziduri foarte reci. Ghidurile britanice pentru locuințe cer tratarea cauzei, nu doar ștergerea apei.

Met Office și National Weather Service definesc punctul de rouă ca temperatura la care începe condensarea. Articolul nu calculează un geam anume; explică pragul.

Ștergerea ajută pe moment. Ventilatorul de baie, hota și repararea infiltrațiilor țin aburirea în frâu.

Ceața de pe sticlă este apă care a devenit vizibilă, nu un film misterios.

Imagine: condens pe geam la apus / Wikimedia Commons. Fereastră, nu o oglindă de baie. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Humidity | Met Office; Dew Point vs Humidity | U.S. National Weather Service.