Partenonul din Atena este celebru nu doar pentru proporții, ci și pentru faptul că liniile care par drepte nu sunt întotdeauna perfect drepte. Baza templului are curburi subtile, iar coloanele prezintă variații atent executate, inclusiv bombarea cunoscută drept entasis. De generații, o explicație populară spune că arhitecții greci au introdus aceste rafinamente ca să compenseze iluzii optice ale privitorului.

Un studiu al profesorului Alain Goriely, de la Mathematical Institute, University of Oxford, publicat în Royal Society Open Science, pune sub semnul întrebării această interpretare. Lucrarea, „The illusion of illusions: there are no optical corrections in the Parthenon” (vol. 13, nr. 9, 1 septembrie 2026; DOI 10.1098/rsos.260999), nu contestă existența curburilor măsurate. Contestă ideea că ele ar fi fost concepute, sau că ar funcționa, ca „corecții optice”.

Goriely analizează matematic mai multe dintre cele cel puțin 12 corecții propuse de-a lungul timpului, inclusiv afirmația că o linie lungă perfect orizontală ar părea să se lase la mijloc și că entasis-ul ar corecta o aparentă subțiere a coloanelor. Concluzia sa este că iluziile invocate sunt fie neconfirmate de dovezi, fie prea mici ca să fie perceptibile în condiții obișnuite de privire.

Teza articolului, relatat și de The Guardian la 16 septembrie, este că nu există suficiente dovezi istorice și nicio dovadă științifică pentru afirmația extraordinară că rafinamentele Partenonului au fost implementate ca și corecții optice sau că au atins acest scop. Studiul nu dovedește de ce au fost construite curburile. Redeschide întrebarea: dacă nu pentru iluzii, atunci cu ce intenție?

Mitul este urmărit până la Vitruvius, arhitect și inginer roman din secolul I, care a scris despre astfel de rafinamente la mai bine de patru secole după ridicarea Partenonului. Nu a fost martor contemporan al șantierului. Relatarea sa a intrat în tratatele de arhitectură și, în secolul al XIX-lea, a fost reînviată când profilele curbe au fost măsurate cu grijă.

Goriely extinde argumentul, cu o rezervă, aproape la toate clădirile clasice și moderne: nu există dovezi pentru existența sau necesitatea corecțiilor optice, cu posibila excepție a unor clădiri moderne în care arhitecții au jucat deliberat cu iluzii. Pentru Partenon, geometria rămâne reală; interpretarea „corecției” este cea pusă la îndoială.

Templul continuă, la aproape două milenii și jumătate distanță, să genereze cercetare. Curburile există. Explicația clasică a iluziilor, spune matematicianul de la Oxford, nu are sprijinul pe care i se atribuie de obicei.

Imagine: Jebulon, Wikimedia Commons, CC0. Vedere sud-est a Partenonului, Acropole, Atena. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: The illusion of illusions: there are no optical corrections in the Parthenon (Royal Society Open Science); UK mathematician debunks myth around Parthenon’s optical illusions (The Guardian).