Organizația Mondială a Sănătății și Guvernul Japoniei au reunit la Tokyo reprezentanți din șapte țări ale regiunii WHO Western Pacific, pentru a discuta două instrumente care trebuie să meargă împreună: alegerea testului de diagnostic potrivit și folosirea responsabilă a medicamentelor antimicrobiene. Comunicatul comun, publicat la 16 septembrie 2026, descrie un atelier de trei zile, nu lansarea unui antibiotic nou și nu o soluție la rezistența antimicrobiană.

Participanții au venit din Cambodgia, Indonezia, Japonia, Republica Democrată Populară Laos, Malaysia, Filipine și Viet Nam. Atelierul a fost organizat de AMR Clinical Reference Center din cadrul Japan Institute for Health Security, centru colaborator WHO, și co-găzduit de Biroul Regional WHO pentru Pacificul de Vest. Accentul a căzut pe „clinical diagnostic stewardship” și „antimicrobial stewardship”: testul potrivit, pentru pacientul potrivit, la momentul potrivit, urmat de interpretarea corectă a rezultatului și de alegerea tratamentului.

WHO definește rezistența antimicrobiană ca situația în care bacteriile, virusurile, fungii sau paraziții nu mai răspund la medicamentele destinate să le oprească. Antibioticele sunt exemplul cel mai cunoscut, dar nu epuizează problema. Un antimicrobian poate viza și alte clase de microorganisme; a reduce AMR doar la „rezistența la antibiotice” îngustează discuția.

Pentru medic, miza este practică. Fără un test potrivit, tratamentul poate fi întârziat, prea larg sau de-a dreptul greșit. Prescrierea de antibiotice atunci când nu sunt necesare adaugă presiune de selecție asupra bacteriilor. Mesajul nu este să se refuze antibioticele: rămân esențiale când sunt indicate clinic. Problema este folosirea inutilă sau nepotrivită.

În iunie 2026, WHO Western Pacific a publicat un manual practic pentru consolidarea stewardship-ului diagnostic clinic în regiune. Documentul, de 47 de pagini, este gândit ca resursă de capacitate, mai ales în sisteme cu resurse limitate, și leagă diagnosticul de utilizarea antimicrobienelor și de prevenirea infecțiilor. Atelierul de la Tokyo s-a sprijinit pe acest cadru, nu l-a înlocuit.

Fiecare țară participantă și-a stabilit acțiuni prioritare adaptate contextului propriu, la nivel național, de spital și de asistență primară. WHO a prezentat ce sprijin tehnic poate oferi pentru a duce aceste planuri mai departe. Nu este vorba despre un tratat și nici despre o țintă numerică anunțată în comunicat pentru reducerea imediată a rezistenței.

Laboratoarele rămân veriga fragilă. Un medic nu poate alege tratamentul după agentul patogen și sensibilitatea acestuia dacă testele relevante, rezultatele de calitate și personalul instruit lipsesc. Compararea experiențelor între cele șapte țări vizează tocmai aceste obstacole, de la accesul la diagnostic până la integrarea rezultatului de laborator în decizia terapeutică.

Rezistența antimicrobiană este de ani de zile o amenințare de sănătate publică globală; impactul diferă însă între regiuni și sisteme. Inițiativa anunțată la Tokyo intervine în punctul în care se iau deciziile de diagnostic și prescriere. Articolul nu oferă sfaturi medicale individuale: tratamentul unei infecții aparține profesioniștilor, pe baza situației fiecărui pacient.

Imagine: Ajay Kumar Chaurasiya, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0. Plăci de agar Mueller-Hinton și MacConkey. Fotografie de laborator, nu de la atelierul WHO/Japonia din Tokyo. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Fighting antimicrobial resistance through better patient care (WHO Western Pacific); Strengthening clinical diagnostic stewardship in the Western Pacific Region: a practical manual.