La 19 septembrie 1870, armatele prusace și ale statelor germane aliate au închis drumurile și căile ferate către Paris. Asediul a durat până la capitularea din 28 ianuarie 1871 — peste patru luni în care capitala, încă fortificată, a rămas tăiată de restul țării.

Războiul Franco-Prusac începuse cu înfrângeri grele. Napoleon al III-lea fusese capturat la Sedan, iar la Paris se proclamase Republica. Noul Guvern al Apărării Naționale a ales să continue lupta, deși încercuirea făcea aprovizionarea, nu doar linia de front, problema centrală.

Comunicațiile obișnuite au dispărut. Din oraș au urcat baloane cu corespondență, dispece și, adesea, porumbei; mesajele miniaturizate fotografic au încercat, pe calea porumbeilor, să revină în capitală. Numărul exact al zborurilor variază între lucrări; cert este că poșta aeriană a devenit unul dintre puținele fire către provincie.

Iarna a agravat foametea și lipsa combustibilului. Prețurile au crescut, rațiile s-au subțiat, iar locuitorii au recurs la surse alimentare neobișnuite. Bombardamentul artileriei germane a început târziu, în faza finală a asediului, după luni de încercuire.

Capitularea din ianuarie nu a închis capitolul politic. Nemulțumirea din capitală, costul războiului și ruptura dintre populație și guvern au contribuit, în martie 1871, la Comuna din Paris — un alt episod, nu o prelungire automată a asediului.

Aniversarea de 156 de ani e un reper de istorie urbană și militară, nu un bilanț de victime cu o cifră unică. Cifrele despre apărători și morți diferă de la o lucrare la alta; textul de azi rămâne la calendar, la încercuire și la consecințe, fără estimări neatribuite.

Imagine: balon din asediul Parisului, 1870 / Wikimedia Commons, domeniu public. Gravură de epocă, nu o fotografie a capitulării din 1871. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Siege of Paris | Encyclopaedia Britannica; Musée Carnavalet — Paris during the Siege and the Commune.