La 20 septembrie 1854, pe înălțimile de la sud de râul Alma, armatele britanică, franceză și otomană au respins forțele ruse comandate de prințul Aleksandr Menșikov. A fost prima bătălie terestră majoră după debarcarea aliaților în Crimeea, nu asediul Sevastopolului, care a venit după.

Războiul opunea Imperiul Rus unei coaliții formată în principal din Imperiul Otoman, Franța și Marea Britanie; Sardinia s-a alăturat mai târziu. Ținta era baza navală de la Sevastopol. Menșikov a ținut ultima barieră naturală înainte de oraș: malul înalt al Almei.

Aliații au trecut râul și au urcat panta sub foc. Conducerea a fost confuză, iar unitățile nu au atacat simultan. Totuși linia rusă a cedat. Urmărirea n-a fost decisivă: rușii au avut timp să întărească Sevastopolul.

Pierderile au fost grele de ambele părți. Muzeele britanice dau estimări diferite — mii de morți și răniți, nu un inventar unic. Cifrele din cronicile de epocă nu se prezintă aici ca certitudine.

Bătălia a arătat curajul trupelor și golurile de comandă, transport și îngrijire medicală care aveau să marcheze campania. Alma a rămas un nume de străzi și de monumente, nu o lecție de glorie fără cost.

National Army Museum descrie atacul din 20 septembrie și retragerea rusă. Encyclopaedia Britannica plasează confruntarea în primul an al războiului. Relatarea de față nu transformă victoria într-o celebrare a suferinței.

Aniversarea de 172 de ani e istorie militară. Crimeea, râul, Menșikov, Raglan și Saint-Arnaud sunt destule nume. Restul — efectivele exacte — rămâne estimare.

Imagine: Eugène Lami, „La bataille de l'Alma, le 20 septembre 1854”, domeniu public, Wikimedia Commons.

Sursă consultată: The Crimean War — National Army Museum.