La 14 septembrie 1769 se năștea la Berlin Alexander von Humboldt. În 2026 se împlinesc 257 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai influenți naturaliști și exploratori ai secolului al XIX-lea. Savantul prusac a studiat plante, vulcani, climă, magnetism, geografie, astronomie, geologie, zoologie și relația dintre oameni și mediul natural.

Contribuția sa cea mai durabilă poate fi rezumată printr-o idee care pare astăzi evidentă: natura nu trebuie studiată ca o colecție de elemente separate, ci ca un sistem în care toate lucrurile sunt conectate. Alexander von Humboldt Foundation îl prezintă ca cercetător al naturii, explorator și cosmopolit, iar expediția sa din America Latină (1799–1804) a fost numită, în epocă, o a doua descoperire științifică a Americii de Sud.

Născut la Berlin

Humboldt s-a născut în Regatul Prusiei, într-o familie înstărită. Fratele său mai mare, Wilhelm von Humboldt, a devenit o personalitate intelectuală importantă, cunoscută pentru lucrul în lingvistică, educație și reforma universitară. Universitatea Humboldt din Berlin poartă astăzi numele celor doi frați.

De la minerit la explorare

Alexander a studiat în mai multe instituții europene, inclusiv științele naturale, mineritul și geologia. A lucrat câțiva ani ca oficial prusac în domeniul minier. Experiența i-a permis să observe geologia, condițiile de muncă, ventilația, siguranța minerilor și formarea rocilor. În 1796 a descris un aparat de respirat și o lampă de siguranță pentru mineri — un episod documentat în activitatea sa de funcționar minier, nu o legendă de popularizare.

După moartea mamei și după ce a devenit independent financiar, a început să planifice o mare expediție științifică. Mai multe proiecte au eșuat din cauza războaielor din Europa. În cele din urmă a obținut permisiunea regelui Carol al IV-lea al Spaniei de a explora teritoriile spaniole din America.

Aimé Bonpland și Americile, 1799–1804

I s-a alăturat Aimé Bonpland, medic și botanist francez. Au plecat din Europa în 1799. Expediția a durat aproximativ cinci ani, până în 1804. Au călătorit prin regiuni care fac parte astăzi din Venezuela, Columbia, Ecuador, Peru, Mexic și Cuba. Au colectat plante, minerale, date meteorologice, măsurători magnetice, observații geografice, informații despre animale și date despre societățile și economiile locale. Succesul nu i-a aparținut doar lui Humboldt: Bonpland și numeroși colaboratori și ghizi locali au făcut posibilă munca de teren.

Una dintre călătoriile cele mai cunoscute a fost explorarea sistemului Orinoco. Humboldt și Bonpland au studiat legătura dintre Orinoco și Amazon prin canalul natural Casiquiare. Existența acestei conexiuni hidrografice fusese relatată anterior; observațiile lor au ajutat la documentarea ei științifică.

Chimborazo și natura ca sistem

În 1802, Humboldt și însoțitorii săi au încercat să urce Chimborazo, în actualul Ecuador. La vremea respectivă, muntele era considerat de mulți europeni unul dintre cei mai înalți, dacă nu chiar cel mai înalt munte cunoscut. Grupul nu a ajuns pe vârf. A urcat totuși la o altitudine de peste 5.800 de metri, una dintre cele mai mari atinse documentat de europeni la acea vreme. Sursele diferă asupra cifrei exacte; formularea de aici rămâne deliberat prudentă.

Pe versanți, Humboldt a observat că vegetația se schimba odată cu altitudinea, temperatura și clima. A început să compare zonele montane cu latitudinile geografice. Abordarea a contribuit la dezvoltarea biogeografiei și a geografiei plantelor și a pregătit terenul pentru ecologia modernă. Nu a „inventat” ecologia; ideile sale au alimentat aceste discipline.

Una dintre imaginile celebre este Naturgemälde (în versiunea franceză, Tableau physique): o reprezentare a Chimborazo în care distribuția plantelor e asociată cu altitudinea, temperatura, presiunea, umiditatea și alte variabile. Humboldt încerca să arate, într-o singură imagine, cum funcționează un ecosistem.

Oamenii, clima și curentul care îi poartă numele

În Venezuela a observat efectele defrișărilor, agriculturii și modificării cursurilor de apă asupra umidității, solului, reținerii apei și climatului local. A fost printre primii savanți care au descris sistematic modul în care activitatea umană poate modifica mediul și clima locală. Nu a „descoperit încălzirea globală” — formularea ar fi anacronică. Smithsonian Magazine notează însă că hărțile și ideile sale rămân relevante pentru cercetătorii care studiază efectele schimbărilor climatice.

Numele său e asociat și cu Curentul Humboldt, un curent oceanic rece de-a lungul coastelor vestice ale Americii de Sud, cunoscut și ca Peru Current. Populațiile și navigatorii locali îl cunoșteau cu mult înainte. Humboldt l-a măsurat și l-a descris în context științific european; nu l-a „descoperit”.

Statele Unite, Paris, Cosmos

În 1804, la finalul călătoriei prin Americi, Humboldt a vizitat Statele Unite. Smithsonian American Art Museum documentează o ședere de exact șase săptămâni și întâlniri cu președintele Thomas Jefferson și cu artistul Charles Willson Peale. Discuțiile au inclus geografie, știință, Mexic, comerț, politică și explorare. Humboldt deținea informații detaliate despre teritoriile spaniole din America.

A fost un critic al sclaviei și al sistemelor coloniale care exploatau populații și resurse. Muzeul smithsonian îl plasează printre figurile care au inspirat o rețea de oameni care aveau să condamne sclavia. Poziția e relevantă și pentru relația lui cu Statele Unite, unde sclavia continua să existe.

După revenire s-a stabilit o lungă perioadă la Paris, unde a organizat și publicat datele expediției, în colaborare cu oameni de știință, artiști, cartografi, botaniști și geologi. A trimis mii de specii de plante și alte materiale către instituții din Paris, Berlin și Madrid. În 1829, la aproape 60 de ani, a participat la o expediție prin Imperiul Rus, Urali, Siberia și Asia Centrală, cu noi observații despre geologie, magnetism, climă și resurse minerale. Foundation notează că a ajuns până aproape de granița cu China.

În ultimii ani s-a concentrat asupra operei Kosmos / Cosmos. Scopul era descrierea naturii și a universului într-o formă unitară. Primele volume au apărut începând cu 1845. Lucrarea combina astronomia, geologia, geografia, biologia, climatologia, istoria științei și observația naturii. Smithsonian American Art Museum îl descrie drept una dintre cele mai influente figuri ale secolului al XIX-lea: a publicat peste 36 de cărți, a călătorit pe patru continente și a scris peste 25.000 de scrisori.

Darwin, numele pe hartă și 257 de ani

Unul dintre cititorii săi a fost Charles Darwin. Darwin Correspondence Project arată că Personal Narrative i-a alimentat ambiția de a călători științific și că volumul a fost pe HMS Beagle. Influența a fost intelectuală și metodologică — combinația de explorare, observație și descriere a naturii. Humboldt nu i-a „dat” lui Darwin teoria evoluției.

Ideile sale sunt discutate frecvent și în legătură cu Henry David Thoreau, John Muir, Ralph Waldo Emerson și Simón Bolívar. Nu transformăm aici admirația sau lecturile ulterioare în relații personale nedocumentate. Pe hartă, numele Humboldt apare la munți, râuri, golfuri, orașe, comitate, parcuri, specii și instituții — inclusiv Curentul Humboldt, Humboldt County, Humboldt Bay și universitatea din Berlin. Există și obiecte astronomice care îi poartă numele.

Alexander von Humboldt a murit la 6 mai 1859, la Berlin, la 89 de ani. Ar fi împlinit 90 de ani în septembrie. La 257 de ani de la naștere, instrumentele s-au schimbat: sateliții urmăresc clima, calculatoarele procesează volume uriașe de date. Ideea centrală rămâne actuală: clima influențează vegetația; vegetația influențează apa și solul; relieful influențează clima; oamenii modifică mediul; o schimbare într-o parte a sistemului poate avea consecințe în alta. De aceea Humboldt continuă să fie citit ca un precursor al felului modern de a studia planeta.

Imagine: portretul lui Alexander von Humboldt pictat de Friedrich Georg Weitsch în 1806, Alte Nationalgalerie, Berlin. Reproducere public domain via Wikimedia Commons.

Sursă consultată: Alexander von Humboldt Foundation; Smithsonian American Art Museum; Smithsonian Magazine; Darwin Correspondence Project: Alexander von Humboldt; Encyclopaedia Britannica.