În dimineața zilei de 13 septembrie 1759, două armate europene s-au confruntat în apropierea orașului Quebec, într-o bătălie care avea să influențeze decisiv viitorul Americii de Nord. Au trecut 267 de ani de la Bătălia de pe Câmpiile lui Abraham. Confruntarea a făcut parte din Războiul de Șapte Ani. De o parte se afla armata britanică, comandată de James Wolfe; de cealaltă, forțele franceze conduse de Louis-Joseph de Montcalm.

Un atac riscant în timpul nopții

Britanicii asediau Quebecul de mai multe luni, din vară. Odată cu apropierea iernii, operațiunea devenea tot mai dificilă. Wolfe a aprobat o debarcare nocturnă la vest de oraș. Soldații au urcat spre înălțimi; până dimineața, câteva mii de militari britanici erau formați pe Câmpiile lui Abraham, numite după pescarul Abraham Martin. Parks Canada notează că asediul Quebecului s-a desfășurat între 26 iunie și 18 septembrie 1759.

Bătălia a fost scurtă, consecințele uriașe

Forțele franceze au ieșit pentru a-i confrunta. Bătălia propriu-zisă a fost relativ scurtă; Comisia Națională a Câmpiilor de Bătălie o descrie ca durând mai puțin de o jumătate de oră. Britanicii au obținut victoria. Ambii comandanți principali au murit în urma rănilor primite: Wolfe în aceeași zi, Montcalm a doua zi. Orașul Quebec nu s-a predat pe 13 septembrie. Capitulația a fost semnată pe 18 septembrie 1759. Forțele franceze nu au dispărut: s-au retras și au continuat lupta.

Războiul nu s-a încheiat la Quebec

În aprilie 1760, francezii au obținut victoria în Bătălia de la Sainte-Foy. Situația strategică se schimbase totuși. Montreal a capitulat în 1760. Prin Tratatul de la Paris din 1763, Franța a cedat majoritatea posesiunilor sale nord-americane Marii Britanii. Bătălia este adesea prezentată drept unul dintre momentele decisive ale istoriei Canadei, dar schimbarea politică nu a eliminat populația francofonă, limba franceză, catolicismul și tradițiile juridice franceze. Această realitate avea să modeleze ulterior Quebecul și Canada.

Nu doar britanici și francezi

Războiul nu trebuie redus la o confruntare exclusiv europeană. Parks Canada consemnează că, pe 13 septembrie, Wolfe a învins o forță de soldați francezi de linie, miliție canadiano-franceză și aliați indigeni conduși de Montcalm, și că noul regim a dus și la o realiniere a alianțelor cu First Nations. Alianțele au variat însă după națiune, regiune și moment; nu toți luptătorii indigeni din America de Nord s-au aflat de aceeași parte. Placa comemorativă de la Parks Canada evită tocmai această simplificare.

Imagine: Benjamin West, The Death of General Wolfe, 1770, domeniu public. Este o pictură de istorie, nu o fotografie a bătăliei; scena este idealizată. Fișierul de pe Wikimedia Commons. Imaginea a fost decupată la 16:9.

Surse consultate: Siege of Quebec, 1759 National Historic Event (Parks Canada); Battle of the Plains of Abraham (The Canadian Encyclopedia); Discover Canada — Canada’s History (Government of Canada).