Italo Calvino a murit la Siena pe 19 septembrie 1985, în urma unei hemoragii cerebrale. Avea 61 de ani. Scriitorul născut la 15 octombrie 1923, la Santiago de las Vegas, în Cuba, într-o familie italiană, crescut la Sanremo, a devenit unul dintre cei mai traduși prozatori italieni ai secolului XX.

În război s-a alăturat rezistenței antifasciste. Debutul, „Poteca cuiburilor de păianjen” (1947), stă în climatul neorealist; apoi s-a îndepărtat de realismul convențional spre fabulă, alegorie și construcții narative experimentale. A lucrat la Torino, la Einaudi, și a editat, cu Elio Vittorini, revista Il Menabò.

Trilogia „Strămoșii noștri” — „Vicontele tăiat în două”, „Baronul din copaci”, „Cavalerul inexistent” — folosește situații fantastice pentru libertate, identitate, responsabilitate. „Orașele invizibile” pune conversațiile imaginare dintre Marco Polo și Kublai Han pe seama memoriei și a spațiului. „Dacă într-o noapte de iarnă un călător” face din lectură subiectul romanului.

Lecțiile pregătite pentru Harvard au apărut postum ca „Șase propuneri pentru următorul mileniu”; autorul finalizase cinci. Titlurile românești variază uneori de la o ediție la alta; reperul rămâne corpusul italian.

Aniversarea de 41 de ani e un reper de literatură, nu un necrolog de festival. Calvino nu trebuie redus la un singur roman „magic”; traseul lui trece prin rezistență, editură și experiment.

Treccani și Britannica fixează datele nașterii și morții. Textul de azi nu reproduce coperți protejate și nu pretinde o ediție unică în română.

Imagine: Italo Calvino pe bicicletă / Wikimedia Commons, domeniu public. Portret informal, nu coperți de carte protejate. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Italo Calvino | Encyclopaedia Britannica; Italo Calvino | Treccani.