La 10 septembrie 2026 se împlinesc 49 de ani de la ultima execuție realizată cu ghilotina în Franța și, totodată, de la ultima aplicare a pedepsei capitale în această țară. În dimineața zilei de 10 septembrie 1977, Hamida Djandoubi, un tunisian în vârstă de 28 de ani, a fost executat la închisoarea Baumettes din Marsilia.

Moartea sa avea să devină un moment de referință în istoria justiției franceze. Nimeni nu știa atunci cu certitudine că execuția va fi ultima, însă Franța nu avea să mai execute niciun condamnat înainte de abolirea pedepsei cu moartea, patru ani mai târziu. Djandoubi fusese condamnat la moarte pentru răpirea, torturarea și uciderea lui Élisabeth Bousquet, o femeie de 21 de ani. Procesul său s-a desfășurat în 1977, iar sentința capitală a fost pronunțată în februarie. După respingerea căilor de atac și a cererii de grațiere, execuția a fost programată pentru luna septembrie.

În zorii zilei de 10 septembrie, Djandoubi a fost ghilotinat în incinta închisorii Baumettes. Execuția a încheiat, fără ca acest lucru să fie stabilit oficial în acel moment, o tradiție de aproape două secole asociată puternic cu istoria Franței. Ghilotina devenise unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Revoluției Franceze.

Dispozitivul a fost adoptat la sfârșitul secolului al XVIII-lea ca metodă standardizată de execuție prin decapitare. Numele său a rămas legat de medicul și politicianul francez Joseph-Ignace Guillotin, care susținuse utilizarea unei metode de execuție identice pentru condamnați, indiferent de statutul lor social. Guillotin nu a inventat propriu-zis dispozitivul, iar mecanisme similare existaseră anterior în Europa. Totuși, numele său avea să rămână definitiv asociat aparatului. Prima execuție în Franța cu noul dispozitiv a avut loc în aprilie 1792.

În timpul Revoluției Franceze și mai ales al perioadei cunoscute drept Teroarea, ghilotina a devenit un simbol al execuțiilor publice. Printre victimele celebre s-au numărat regele Ludovic al XVI-lea și regina Maria Antoaneta. Instrumentul a continuat însă să fie folosit mult după încheierea Revoluției. Franța a utilizat ghilotina pentru execuțiile civile timp de aproape două secole. Execuțiile au fost multă vreme publice, până când această practică a fost abandonată în 1939. Ulterior, condamnările la moarte au fost executate în interiorul penitenciarelor.

În anii 1970, pedeapsa capitală devenise un subiect tot mai controversat în societatea franceză. Cazurile condamnaților la moarte alimentau dezbateri puternice între susținătorii pedepsei capitale și cei care considerau că statul nu ar trebui să aibă dreptul de a lua viața unei persoane, indiferent de gravitatea crimei comise. Unul dintre cei mai importanți adversari ai pedepsei cu moartea a fost avocatul Robert Badinter.

După alegerea lui François Mitterrand ca președinte al Franței în 1981, Badinter a devenit ministru al Justiției și a susținut în fața Parlamentului abolirea definitivă a pedepsei capitale. În septembrie 1981, Adunarea Națională a Franței a votat în favoarea abolirii. Legea a fost promulgată la 9 octombrie 1981.

Astfel, execuția lui Hamida Djandoubi din 10 septembrie 1977 a rămas ultima execuție judiciară din istoria modernă a Franței. Ea a avut și o semnificație mai largă: Djandoubi este considerat ultima persoană executată prin ghilotinare de către un stat. La 49 de ani de la acel moment, ghilotina aparține muzeelor și istoriei, iar Franța se numără printre statele care susțin abolirea universală a pedepsei cu moartea.

Data de 10 septembrie 1977 marchează astfel nu numai ultima utilizare a unuia dintre cele mai cunoscute instrumente de execuție din istorie, ci și apropierea sfârșitului pedepsei capitale într-o țară în care ghilotina devenise, timp de generații, un simbol cunoscut în întreaga lume.

Sursă consultată: Hamida Djandoubi | Wikipedia