Cu mult înainte ca un om să pășească pe Lună, o mică sondă sovietică reușea ceea ce până atunci aparținea aproape exclusiv literaturii și imaginației: un obiect construit pe Pământ ajungea pe un alt corp ceresc. În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1959, Luna 2 a lovit suprafața Lunii. În 2026 se împlinesc 67 de ani de la acest moment. Sonda a devenit primul obiect construit de om care a ajuns pe Lună și primul obiect de origine umană care a intrat în contact cu un alt corp ceresc.

13 sau 14 septembrie?

Există o diferență aparentă între surse privind data exactă. Nu este o contradicție asupra misiunii, ci un efect de fus orar. Catalogul NASA NSSDCA înregistrează încetarea semnalului radio la 21:02:23 Timp Universal pe 13 septembrie 1959 — ora 00:02:23 pe 14 septembrie la Moscova. Observatorul Jodrell Bank din Marea Britanie a anunțat aceeași oră: 21:02:23 UT. Unele cronologii sovietice și ruse menționează 00:02:24, tot pe 14 septembrie, ora Moscovei. Tabelul NASA al premierelor robotice în spațiul profund datează evenimentul 14 septembrie 1959. Articolul NASA „60 Years Ago: Luna 2 Makes Impact in Moon Race” vorbește despre 13 septembrie. Unele tabele NASA de cronologie lunară plasează impactul în jurul orei 22:02 UT, tot pe 13 septembrie. Cronologiile occidentale folosesc deci, de regulă, 13 septembrie (Timp Universal); sursele sovietice și o parte dintre tabelele de premiere NASA folosesc 14 septembrie. În ambele cazuri este vorba despre același impact.

Lansarea: o misiune de impact, nu o aterizare

Luna 2 a fost lansată pe 12 septembrie 1959, la 06:39:42 UT, de la Tyuratam (astăzi Cosmodromul Baikonur). Făcea parte din primele încercări sovietice de explorare a Lunii. Misiunea fusese concepută pentru impact direct cu suprafața lunară. Nu era o aterizare controlată. Sonda nu avea tren de aterizare, sistem pentru o coborâre lină și nici posibilitatea de a supraviețui contactului cu solul. Catalogul NSSDCA notează că pe Luna 2 nu existau sisteme de propulsie proprii. Scopul era ca sonda să atingă Luna și să transmită date științifice pe parcursul zborului. Masa sondei era de 390,2 kilograme. NASA descrie vehiculul ca fiind practic identic cu Luna 1.

O traiectorie directă spre Lună

Sonda a fost trimisă pe o traiectorie directă. După aproximativ o zi și jumătate de zbor, Luna 2 a ajuns la destinație. NASA plasează impactul într-o zonă situată între Mare Imbrium și Mare Serenitatis, la aproximativ 160 de mile — circa 257 de kilometri — de locul unde avea să aterizeze Apollo 15, 12 ani mai târziu. Catalogul NSSDCA descrie punctul ca fiind în regiunea Palus Putredinis, la est de Mare Serenitatis, în apropierea craterelor Aristillus, Archimedes și Autolycus, estimat foarte aproximativ la 29,1 grade latitudine nordică și 0 grade longitudine. Aproximativ 30 de minute după sondă, treapta superioară a rachetei a impactat și ea Luna, într-un loc necunoscut.

Primul contact al omenirii cu un alt corp ceresc

Importanța misiunii depășește simpla atingere a Lunii. Până atunci, niciun obiect construit de oameni nu ajunsese fizic pe un alt corp ceresc. Luna 2 nu a fost primul obiect ajuns în spațiu — Sputnik 1 orbitase Pământul cu doi ani înainte — și nu a fost un satelit. A fost o sondă lunară. A demonstrat că era posibil să se depășească gravitația Pământului, să se calculeze o traiectorie spre un alt corp, să se urmărească o sondă la sute de mii de kilometri și să se atingă o țintă aflată dincolo de Pământ. Era un pas esențial spre orbitarea Lunii, aterizările robotice și, în cele din urmă, misiunile umane Apollo.

Nu a fost prima încercare

Succesul Luna 2 nu a venit din prima. Atât Uniunea Sovietică, cât și Statele Unite trecuseră prin mai multe lansări nereușite sau parțial reușite. NASA notează că primele trei încercări sovietice din 1958 s-au încheiat cu eșecuri la lansare. În ianuarie 1959, sovieticii lansaseră Luna 1. Aceasta fusese destinată să lovească Luna, dar a ratat ținta. Totuși, Luna 1 a devenit primul obiect construit de om care a atins viteza de evadare din gravitația Pământului și a ajuns pe o traiectorie în jurul Soarelui. NASA Science o înregistrează ca prima sondă care a atins viteza de evadare, pe 2 ianuarie 1959. Luna 2 a reușit ceea ce predecesoarea sa ratase. NASA menționează și o lansare sovietică eșuată în iunie 1959, înainte de succesul din septembrie.

Instrumentele științifice

Luna 2 transporta instrumente pentru măsurarea mediului spațial. Catalogul NSSDCA enumeră contoare de scintilație și Geiger, un magnetometru și detectoare de micrometeoriți. NASA descrie un set de experimente pentru radiații, câmpuri magnetice și impacturi de meteoriți. Datele obținute în timpul apropierii de Lună au indicat că Luna nu avea un câmp magnetic global puternic, asemănător celui al Pământului. NASA menționează și faptul că instrumentele nu au detectat centuri de radiații lunare similare centurilor Van Allen ale Pământului.

Norul de sodiu

Pe parcursul zborului, treapta superioară asociată misiunii a eliberat aproximativ un kilogram de sodiu. Catalogul NSSDCA datează eliberarea la 18:42:42 UT pe 12 septembrie 1959. Sodiul a format un nor luminos, descris ca portocaliu strălucitor, care putea fi urmărit de observatoare de la sol. Experimentul îi ajuta pe cercetători să studieze traiectoria, comportamentul gazelor în spațiu și propagarea materiei în vid. NASA plasează eliberarea la o distanță de circa 97.000 de mile de Pământ. Astfel de experimente erau valoroase într-o perioadă în care explorarea spațiului se afla încă la început.

Simboluri sovietice pe Lună

Luna 2 transporta și sfere metalice formate din mici elemente inscripționate cu simboluri sovietice. NSSDCA descrie „fanioane” — pentagoane metalice cu secera și ciocanul, o stea și inscripția chirilică „CCCP”, prinse pe bile metalice. NASA spune că sonda a depus embleme sovietice pe suprafața lunară, transportate în două sfere metalice. Scopul era simbolic: marcarea faptului că Uniunea Sovietică reușise misiunea. Nu a fost o revendicare teritorială a Lunii. La câteva zile după impact, în singura sa vizită în Statele Unite, premierul sovietic Nikita Hrușciov i-a oferit președintelui Dwight D. Eisenhower o replică a sferei cu însemne. NASA notează că acea sferă se află la Eisenhower Presidential Library and Museum din Abilene, Kansas, iar o copie este expusă la Kansas Cosmosphere din Hutchinson.

Confirmarea din afara Uniunii Sovietice

În contextul Războiului Rece, afirmațiile sovietice erau privite cu mult scepticism în Occident. Semnalul Luna 2 a fost însă urmărit și din afara URSS. Un rol important l-a avut Bernard Lovell, de la Jodrell Bank Observatory din Marea Britanie. Uniunea Sovietică a trimis observatorului instrucțiuni de urmărire pentru a doua sondă lunară, după ce Luna 1 nu fusese confirmată independent. Jodrell Bank a recepționat semnalul. Pe 13 septembrie, Moscova a trimis date de orientare până la 21:00 UT, ora estimată a impactului. Anunțul lui Lovell că semnalele s-au oprit la 21:02:23 UT a fost, potrivit istoricului observatorului, prima confirmare primită de lume că un obiect construit de om ajunsese de pe Pământ pe un alt corp ceresc. În arhivele Jodrell Bank, J. G. Davies a scris la 15 septembrie 1959 că înregistrarea Doppler dovedea că racheta lovise Luna. Această observație independentă a contribuit la confirmarea succesului misiunii.

O victorie importantă în cursa spațială

În 1959, Statele Unite și Uniunea Sovietică se aflau deja în plină cursă spațială. URSS obținuse cu doi ani înainte un alt succes spectaculos: Sputnik 1, primul satelit artificial al Pământului. Luna 2 a adăugat un nou record sovietic: primul obiect ajuns pe un alt corp ceresc. Pentru Statele Unite, asemenea reușite au reprezentat un impuls suplimentar pentru accelerarea programelor spațiale. NASA fusese înființată cu doar un an înainte, în 1958.

La doar câteva săptămâni, un nou record

Programul sovietic nu s-a oprit aici. La numai câteva săptămâni după Luna 2 a fost lansată Luna 3. NASA Science o înregistrează ca prima sondă care a fotografiat fața îndepărtată a Lunii, partea care nu poate fi văzută direct de pe Pământ, pe 6 octombrie 1959. Astfel, într-un interval extrem de scurt, explorarea Lunii a trecut de la survoluri la impact și apoi la fotografierea regiunilor necunoscute.

Drumul spre primele aterizări

Luna 2 s-a distrus la impact. Prima aterizare controlată și supraviețuită pe Lună avea să vină mult mai târziu. În 1966, sonda sovietică Luna 9 a realizat prima aterizare lină reușită pe suprafața Lunii, pe 3 februarie, și a transmis date de acolo. Tot în 1966, Luna 10 a devenit, pe 2 aprilie, prima sondă care a intrat pe orbită în jurul Lunii. Iar la 20 iulie 1969, Apollo 11 a dus primii oameni pe suprafața lunară.

67 de ani mai târziu

Privită din 2026, misiunea Luna 2 poate părea tehnologic simplă comparativ cu sondele moderne. Dar în 1959, atingerea Lunii cu un obiect trimis de pe Pământ era o realizare fără precedent. Misiunea a demonstrat că distanța dintre Pământ și Lună nu mai era o barieră absolută. Din acel moment, Luna nu mai era doar un obiect observat prin telescop. Devenise o destinație pe care tehnologia umană o putea atinge. Iar acesta a fost unul dintre pașii fundamentali care au deschis epoca explorării robotice și umane a Sistemului Solar.

Imagine: model NASA/NSSDCA al sondelor Luna 1–2 (domeniu public). Luna 2 era practic identică cu Luna 1. Nu este o fotografie a sondei în zbor din 1959. Ilustrația a fost încadrată pe 16:9.

Surse consultate: 60 Years Ago: Luna 2 Makes Impact in Moon Race (NASA); Luna 2 (NASA NSSDCA); Deep Space Robotic Firsts (NASA Science); NASA Lunar Exploration Chronology; Jodrell Bank’s role in early space tracking (University of Manchester).