După câteva minute în apă, degetele capătă șanțuri regulate, nu o umflare haotică. Absorbția de apă în stratul exterior contribuie, dar nu explică singură modelul. Imersiunea declanșează un răspuns al nervilor simpatici: vasele din pulpa degetelor se îngustează, volumul de sub piele scade, iar suprafața formează cute.

Când anumite căi nervoase sunt afectate, încrețirea poate slăbi sau lipsi. De aceea reacția a fost folosită uneori ca indiciu al funcției autonome, fără a fi un diagnostic de sine stătător.

O ipoteză spune că șanțurile evacuează apa ca profilul unei anvelope. Un experiment din 2013 a arătat că degetele încrețite mută mai rapid obiecte ude, nu și pe cele uscate. Alte lucrări nu reproduc mereu avantajul, deci explicația evolutivă rămâne deschisă.

Mâinile și picioarele reacționează mai clar deoarece pielea fără păr din aceste zone e specializată pentru contact. Timpul variază cu temperatura, compoziția apei și persoana. După ieșire, vasele revin, cutele dispar.

Reacția normală e temporară. Modificări persistente, dureroase sau însoțite de alte simptome cer evaluare medicală; cauzele pot fi altele decât baia.

Așadar, degetele „de prună” sunt un răspuns nervos și vascular, nu doar piele îmbibată.

Imagine: Sebastian Wallroth, degete încrețite. Wikimedia Commons, CC BY 3.0. Decupată la 16:9. Licență. Fișierul original.

Surse consultate: Biology Letters — Water-induced finger wrinkles improve handling of wet objects; PubMed — Skin wrinkling on immersion of hands.