Fulgerul și tunetul sunt două fețe ale aceleiași descărcări. Canalul se încălzește violent; aerul se dilată și produce o undă de șoc. Lumina pleacă aproape instantaneu. Sunetul, prin aer, la circa 343 m/s la 20 °C, rămâne în urmă.

Viteza luminii, aproape 300.000 km/s, face ca timpul de parcurgere pe distanța unei furtuni să fie neglijabil fără instrumente. De aceea vedem flash-ul „acum” și auzim bubuitul mai târziu. Cu cât ești mai departe, cu atât pauza e mai lungă.

O regulă aproximativă: secundele dintre lumină și sunet, împărțite la trei, dau kilometri. Cinci secunde înseamnă circa 1,7 km. National Weather Service subliniază că traseul canalului e lung și ramificat; sunetul sosește din mai multe puncte. Numărătoarea nu delimitează o zonă sigură.

Bubuitul prelungit vine din lungimea canalului, din ecouri și din refracție. Dacă auzi tunetul, ești destul de aproape pentru risc. Serviciile meteorologice cer adăpost într-o clădire solidă sau într-un vehicul cu plafon rigid și cel puțin 30 de minute după ultimul tunet înainte de a reveni afară.

Met Office și NOAA repetă aceeași logică de siguranță. Estimarea distanței este orientativă, nu un permis de a rămâne pe câmp.

Articolul nu înlocuiește alertele locale. Explică de ce ochiul învinge urechea: două viteze, un singur fenomen.

Dacă se aude tunetul, se caută adăpost.

Imagine: furtună cu fulger, Port-la-Nouvelle / Wikimedia Commons. Port mediteranean noaptea, nu un oraș britanic. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Understanding Lightning: Thunder | U.S. National Weather Service; Thunder and lightning | Met Office.