Lunar Reconnaissance Orbiter, sonda NASA care studiază Luna din 2009, a identificat un crater de impact format recent, cu un diametru de aproximativ 222 de metri și o adâncime de circa 43 de metri. NASA plasează coliziunea între 11 aprilie și 22 mai 2024. Nici telescoapele de pe Pământ, nici observatoarele spațiale nu au înregistrat impactul în timp real; craterul a apărut ulterior, prin compararea imaginilor Wide Angle Camera, apoi a fost măsurat cu Narrow Angle Camera.

Craterul a primit numele McGetchin, în memoria geologului lunar Thomas McGetchin. Materialul aruncat de coliziune formează o pată luminoasă vizibilă pe distanțe de zeci de kilometri; alte analize vorbesc de resturi proiectate până la peste 120 de kilometri. NASA descrie evenimentul ca fiind de ordinul unei date pe secol pentru un crater de această mărime. O pereche de lucrări în Science Advances, datate 15 septembrie 2026, a făcut publică interpretarea.

Observațiile permit testarea modelelor de formare a craterelor: înălțimea buzei, raportul adâncime–diametru, întinderea ejectei și dimensiunea blocurilor. Ele ajută și la estimarea frecvenței impacturilor. Pentru viitoarele misiuni cu echipaj sau depozite pe Lună, riscul fragmentelor cosmice rămâne o constrângere de proiectare, nu o curiozitate de arhivă.

Descoperirea nu înseamnă că Luna „s-a trezit”. Arată că suprafața, aparent inertă, continuă să fie remodelată. Comparația înainte–după rămâne metoda de bază: fără arhiva LRO, craterul ar fi putut trece drept unul mai vechi.

Imagine: comparație LRO a zonei craterului McGetchin, material ejectat vizibil în stânga. Credit NASA/GSFC/Arizona State University, via NASA Science.

Sursă consultată: NASA Science — Moon orbiter spots new, once-in-century crater; Associated Press.