Privesc cu multă neîncredere această nouă etapă a măsurilor prezentate de autoritățile britanice în legătură cu Bluetongue. Din punctul meu de vedere, problema nu este doar existența sau răspândirea unei boli la animale, ci modul în care astfel de situații pot ajunge să fie folosite pentru introducerea unor restricții tot mai mari asupra fermierilor.

Nu afirm că pot demonstra că boala este „inventată”. Personal am însă serioase dubii în privința modului în care sunt prezentate și gestionate asemenea crize. De-a lungul ultimilor ani am văzut, în mai multe state europene, politici, restricții, costuri suplimentare și decizii administrative care au pus o presiune enormă asupra agriculturii și asupra fermierilor independenți. De aceea mă întreb dacă nu asistăm acum la începutul unui proces asemănător și în Anglia.

Agricultura europeană a fost supusă deja unor presiuni foarte mari: reguli de mediu din ce în ce mai stricte, costuri de producție ridicate, limitări privind anumite practici agricole, sacrificarea animalelor în timpul unor focare de boală și o birocrație care îi afectează în special pe producătorii mici și mijlocii. Când apare o nouă justificare pentru intervenții suplimentare în ferme, consider că publicul are dreptul să privească lucrurile critic și să ceară dovezi clare, transparență și proporționalitate.

Dacă există într-adevăr un risc sanitar real, autoritățile trebuie să îl demonstreze prin date accesibile publicului, teste independente și informații complete. Fermierii nu ar trebui să fie puși în situația de a suporta pierderi majore doar pe baza unor decizii administrative insuficient explicate. Defra și APHA au publicat un bilanț al exploatațiilor confirmate și au explicat schimbarea de procedură; întrebarea mea rămâne dacă aceste cifre și acest comunicat sunt suficiente pentru a justifica, în fața fermierilor, tot lanțul de consecințe posibile.

Ceea ce mă îngrijorează este posibilitatea ca, sub pretextul protejării sănătății animalelor, să ajungem treptat la mai multe restricții, mai multe costuri și, eventual, la sacrificări masive de animale, cu efect direct asupra fermierilor și asupra producției locale de hrană. Nu spun că acesta este deja planul sau că există dovezi certe în acest sens. Spun însă că experiența ultimilor ani îmi oferă suficiente motive pentru a privi cu suspiciune orice politică ce poate reduce și mai mult independența fermierilor.

În opinia mea, agricultura trebuie protejată, nu împinsă spre dispariție prin acumularea continuă de reguli, costuri și intervenții. Dacă autoritățile britanice doresc încrederea fermierilor și a publicului, atunci trebuie să ofere maximă transparență: câte cazuri sunt confirmate, prin ce metode au fost confirmate, ce mortalitate produce efectiv boala, ce măsuri sunt proporționale și, mai ales, ce garanții există că fermierii nu vor deveni din nou cei care plătesc cel mai mare preț.

Aceasta este opinia mea personală, bazată pe modul în care privesc evoluția politicilor agricole din Europa și pe neîncrederea mea față de măsurile care pot ajunge să afecteze direct producătorii locali. Nu este o știre. Relatarea factuală a anunțului Defra/APHA din 11 septembrie 2026 este în articolul Marea Britanie accelerează răspunsul la Bluetongue pe fondul creșterii cazurilor în Anglia. Comunicatul oficial: Government steps up bluetongue response (GOV.UK).

Imagine: Bob Embleton / Wikimedia Commons, CC BY-SA 2.0. Oi pe pășune lângă New Hall Farm, Forty Green, Gloucestershire, 14 iulie 2011. Nu sunt animale cu Bluetongue și nu provin din focarul din 2026.