US Fish and Wildlife Service a schimbat, în 2026, felul în care aplică noțiunea de „take” din Endangered Species Act. După ce, în iulie, a fost retrasă definiția regulamentară a „vătămării” (harm), un memoriu intern din 14 septembrie, semnat de directorul Brian Nesvik, limitează interdicția la acte îndreptate intenționat spre un animal anume.

În această lectură, moartea unui individ protejat în timpul unei activități precum exploatarea forestieră, construcțiile sau o lovitură de navă nu este, de la sine, o încălcare, dacă animalul nu a fost ținta acțiunii. Memoriul distinge între fapte îndreptate împotriva unui animal viu și efectele care ajung printr-un lanț intermediar, de pildă schimbarea habitatului.

Susținătorii spun că legea trebuie citită după textul ei și că dezvoltatorii nu ar trebui sancționați pentru efecte neintenționate. Criticii, inclusiv organizații de conservare, argumentează că se deschide o portiță largă acolo unde decesele sunt totuși previzibile.

Permisele de „incidental take” nu dispar automat. Unele companii pot continua să le ceară, ca să reducă riscul unui proces ulterior sau al unei schimbări de politică. Regulile din iulie nu cer reevaluarea permiselor deja emise.

Schimbarea nu anulează Endangered Species Act. Rămân alte obligații federale și statale, iar forma practică a interpretării depinde de instanțe. Mai multe procese sunt deja anunțate.

Articolul descrie o interpretare administrativă contestată, nu o lege nouă votată de Congres și nu o autorizare generală a uciderii speciilor protejate.

Imaginea arată o specie americană protejată în habitat, nu un șantier anume și nu o scenă de braconaj.

Imagine: bufniță pătată nordică, US Forest Service, 1990 / Wikimedia Commons. Arhivă, nu memoriul Nesvik din 14 septembrie 2026. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Federal Register — Rescinding the Definition of Harm Under the Endangered Species Act; US Fish and Wildlife Service — Endangered Species Act.