O echipă de la Stanford Medicine condusă de neurocercetătorul Sergiu Pașca a transplantat organoizi corticali umani în șoareci modificați genetic, astfel încât precursorii neocortexului și ai hipocampului să nu se formeze. Lucrarea, publicată pe 16 septembrie în Nature, descrie „șoareci xenocorticali”: țesutul uman a ocupat, la trei luni, peste 90% din volumul cortical rămas și a format conexiuni cu sistemul nervos al gazdei.

Creierul uman nu poate fi cercetat invaziv ca alte organe, iar culturile bidimensionale nu reproduc mediul tridimensional. Noul model urmărește dezvoltarea rețelelor și boli în care cortexul este implicat — autism, epilepsie, schizofrenie, paralizie cerebrală. Într-un test de lipsă de oxigen, grefele umane au suferit leziuni diferite de țesutul obișnuit al șoarecilor.

Autorii raportează că animalele și-au păstrat, în linii mari, locomoția, cu diferențe de coordonare. Nu este „un creier uman într-un șoarece”: gazda rămâne un rozător cu un sistem propriu, iar grefa este un instrument de cercetare. Pașca a avertizat explicit împotriva unor experimente similare pe primate lipsite de cortex.

Întrebările etice — bunăstarea animalelor, limitele integrării țesutului uman, interpretarea comportamentului — rămân deschise. Modelul trebuie citit ca o platformă de studiu, nu ca un pas către hibrizi de laborator cu conștiință umană.

Imagine: organoizi cerebrali umani în cultură, laboratorul Pașca, Stanford. Credit Stanford Medicine, via Stanford Medicine News.

Sursă consultată: Stanford Medicine — model for studying brain development; Nature — Human brain cells transplanted into mice.