În dimineața zilei de 15 septembrie 1916, soldații germani de pe Frontul de Vest au întâlnit o armă pe care nu o mai văzuseră în luptă: vehicule blindate, deplasate pe șenile, care înaintau spre tranșee. Erau tancurile britanice Mark I. Era prima dată în istorie când tancurile erau folosite într-o operațiune de luptă. Locul: Flers-Courcelette, pe frontul de pe Somme, în Franța. Astăzi, 15 septembrie 2026, se împlinesc 110 ani de la acel moment.

Din cele 49 de tancuri ale Heavy Section, Machine Gun Corps, repartizate atacului, numeroase nu au reușit să ajungă în luptă din cauza defecțiunilor. National Army Museum consemnează că, la declanșarea atacului, doar 15 au înaintat în no man's land. Debutul a fost departe de un succes decisiv, dar conceptul avea să transforme războiul terestru.

De ce era nevoie de tanc

Primul Război Mondial începuse în 1914. După primele luni de război mobil, Frontul de Vest s-a transformat într-un sistem de tranșee, sârmă ghimpată, cuiburi de mitraliere, fortificații și poziții de artilerie, de la coasta Belgiei către frontiera elvețiană. Atacurile infanteriei împotriva pozițiilor fortificate puteau produce pierderi enorme pentru câștiguri foarte mici. Mitraliera, sârma ghimpată și terenul distrus de artilerie făceau aproape imposibilă traversarea terenului deschis. Era nevoie de o mașină care să treacă peste teren dificil, să traverseze tranșee, să strivească sau să depășească sârma, să protejeze echipajul și să atace pozițiile fortificate.

Lieutenant Colonel Ernest Swinton, Royal Engineers, a propus un vehicul blindat, înarmat, pe șenile. National Army Museum arată că ideile sale au întâmpinat inițial puțin interes din partea War Office. Admiralty a îmbrățișat mai întâi ideea de „land ships”. Winston Churchill, atunci First Lord of the Admiralty, a fost un susținător important: Imperial War Museums consemnează că a înființat Landships Committee la începutul anului 1915, pentru a investiga vehicule blindate capabile să traverseze tranșee. Churchill nu a inventat tancul. Dezvoltarea a implicat ingineri, militari, inventatori, instituții și proiecte succesive — inclusiv Royal Naval Air Service și Fosters of Lincoln.

Little Willie, Mother, Mark I

Unul dintre primele prototipuri britanice, Little Willie, a fost construit în 1915. A ajutat la testarea șenilelor, motorului, transmisiei și mobilității, dar forma nu era suficientă pentru tranșee late. În ianuarie 1916, un prototip cunoscut ca Mother (sau His Majesty's Landship Centipede) a trecut teste importante. Forma de romb, cu șenile care înconjurau aproape tot corpul, oferea o capacitate mai bună de a traversa tranșee și obstacole. Din această evoluție a apărut Mark I. În februarie 1916, ministrul munițiilor David Lloyd George a comandat 100 de exemplare.

Proiectul era secret. National Army Museum arată că, la antrenamente, oamenii le spuneau civililor că lucrează la cisterne de apă sau „tanks” pentru armata rusă. IWM consemnează că numele „tank” a venit din încercarea de a masca noile arme drept rezervoare de apă. Denumirea temporară a rămas. Mark I avea șenile în jurul corpului, blindaj, armament și un echipaj de opt oameni. Varianta „male” era înarmată cu tunuri de șase livre și mitraliere; varianta „female”, în principal cu mitraliere. Interiorul era zgomotos, fierbinte, plin de fum; muzeul notează că echipajele primeau măști împotriva fragmentelor de metal, greu de purtat din cauza căldurii și întunericului. The Tank Museum descrie viteza maximă ca aproximativ 4 mile pe oră — circa 6 km/h — variind după teren și starea vehiculului. Nu era o mașină rapidă: se deplasa cam cu viteza unui om care merge.

15 septembrie 1916: 49 repartizate, 15 în no man's land

Bătălia de pe Somme începuse la 1 iulie 1916. În prima zi, armata britanică a suferit peste 57.000 de pierderi, scrie National Army Museum — cea mai sângeroasă zi din istoria sa. Ofensiva a continuat vara și toamna. Până la sfârșitul lui iulie, generalul Sir Douglas Haig, comandantul British Expeditionary Force, hotărâse ca primul grup de tancuri să fie trimis în Franța. Transportul, în mare secret, a fost cunoscut ca Operation Alpaca: în august, companiile C și D au plecat cu vehiculele.

Pentru atacul de la Flers-Courcelette, 49 de tancuri au fost repartizate să sprijine șase divizii, să lovească poziții fortificate, cuiburi de mitraliere, sârmă și adăposturi, iar infanteria să urmeze. Ministry of Defence notează că erau lente, nesigure mecanic, echipajele fără experiență și fără antrenament alături de infanterie. Înainte de Zero Hour, tancurile s-au deplasat către linia de start. Unele s-au defectat. Altele nu au ajuns. National Army Museum consemnează: când atacul a început, doar 15 din 49 au înaintat în no man's land. Nu amestecăm această cifră cu altele (tancuri ajunse la start, angajate ulterior sau încă funcționale). 15 nu înseamnă că existau doar 15 tancuri.

Pentru trupele bavareze, apariția a fost neașteptată; unele au fost îngrozite. Câteva tancuri au pătruns adânc în pozițiile germane. Flers a fost capturat. National Army Museum estimează un avans de circa 1,5 mile (2,4 km). Străpungerea completă a frontului german nu a venit. Tancurile nu au câștigat Bătălia de pe Somme și nici nu au fost o victorie spectaculoasă a noii arme. Multe s-au defectat, au rămas blocate, au fost lovite sau nu au ajuns la obiective. Coordonarea cu infanteria și artileria era rudimentară: infanteria putea depăși tancurile lente; goluri în bombardament, lăsate pentru vehicule, puteau lăsa poziții germane intacte. Unii ofițeri de tancuri au considerat ulterior că arma fusese introdusă prea devreme, cu prea puține vehicule, iar elementul surpriză fusese consumat.

Conceptul funcționa. Tehnologia, nu încă

Totuși, atacul demonstrase că un vehicul blindat pe șenile putea traversa teren pe care infanteria îl găsea extrem de dificil, putea proteja echipajul de o parte din focul armelor mici și putea sprijini înaintarea. Conceptul funcționa. Tacticile trebuiau îmbunătățite. Britanicii au folosit din nou tancurile în noiembrie 1916, la Battle of the Ancre. În 1917, la Battle of Cambrai, au fost folosite la o scară mult mai mare și au demonstrat mai clar potențialul atacurilor blindate concentrate. Nu au câștigat singure bătălia: avantajele inițiale nu au fost păstrate integral, notează National Army Museum, fără întăriri adecvate de infanterie.

Germania a dezvoltat A7V, produs însă în număr redus. Franța a dezvoltat Renault FT, cu motor în spate, echipaj în corp și turelă rotativă — arhitectura care avea să devină modelul clasic al tancului modern. În al Doilea Război Mondial, formațiunile blindate au jucat un rol fundamental. De la Mark I, care abia depășea viteza unui om, la tancul principal de luptă modern — motoare puternice, tunuri de calibru mare, blindaj compozit, optică, termoviziune, comunicații — principiul rămâne recognoscibil: mobilitate, protecție, putere de foc.

La 110 ani, rolul tancului e din nou dezbătut. Războaiele recente au arătat vulnerabilitatea blindatelor în fața dronelor, rachetelor antitanc, minelor, artileriei de precizie și munițiilor loitering. Marile armate continuă totuși să le modernizeze. Nu transformăm aniversarea într-un comentariu despre un conflict actual.

RoAdevăr a mai scris despre momente care au schimbat războiul și tehnica: ocuparea Moscovei de Napoleon în 1812 și prima atingere a Lunii de un obiect construit de om.

La 15 septembrie 1916 tancul era o armă experimentală. Majoritatea vehiculelor repartizate nu au făcut ceea ce se sperase. Motoarele cedau. Coordonarea era dificilă. Străpungerea decisivă nu a venit. Dar în acea dimineață, pe câmpurile de la Flers-Courcelette, fusese demonstrată în luptă o idee care avea să schimbe războiul: un vehicul blindat, înarmat și pe șenile putea însoți trupele prin terenul devastat al câmpului de luptă.

Imagine: tanc britanic Mark I „male” (C-15) lângă Thiepval, pe Somme, 25 septembrie 1916 — același model folosit zece zile mai devreme la Flers-Courcelette. Fotografie Ernest Brooks, Imperial War Museums Q 2486, domeniu public (Crown Copyright expirat) via Wikimedia Commons. Fotografia NAM din Chimpanzee Valley, 15 septembrie 1916 (NAM. 1952-01-33-55-89, Out of Copyright) există, dar scanarea disponibilă public are sub 1.200 px lățime.

Sursă consultată: National Army Museum — Attack of the tanks; Battle of the Somme; UK Ministry of Defence; The Tank Museum; IWM: development of the tank.