O parte dintre companiile care au mutat producția din China spre India, Vietnam și alte state asiatice pentru a evita tarifele americane încep să readucă unele comenzi către furnizorii chinezi. Reuters relatează că firmele întâmpină dificultăți în replicarea ecosistemului industrial construit în China: rețelele de furnizori, forța de muncă specializată, accesul la echipamente și stabilitatea energetică continuă să ofere fabricilor chineze un avantaj major. Nu există încă date solide care să arate cât de mult din aprovizionare s-a întors. Sunt cazuri tot mai vizibile, nu o revenire generalizată.

Strategia prin care companiile încercau să reducă dependența de China întâmpină o problemă neașteptată: China este mult mai greu de înlocuit decât părea. La aproximativ un an după ce noile tarife americane au determinat numeroase firme să mute producția și comenzile către India, Vietnam, Indonezia, Thailanda și alte centre industriale asiatice, unele companii readuc o parte dintre comenzi în China. Motivele nu sunt unice. Companiile se confruntă cu dificultăți de producție, lipsa unor furnizori locali, probleme energetice, echipamente insuficiente, costuri logistice și diferențe de tarife mai mici decât înainte.

Un client s-a întors din India

Un exemplu prezentat de Reuters este Dawang Metals, o turnătorie metalică de familie din Dandong, în nord-estul Chinei. Anul trecut, un important client american — o firmă de utilaje agricole, pe care vicepreședinta Heather Kuang a refuzat să o identifice — a mutat o parte dintre comenzi în India, ca să reducă expunerea la tarifele aplicate produselor chinezești. După probleme întâmpinate acolo, clientul a revenit cu noi comenzi. Dawang a explorat și mutarea unei părți din producție în afara țării, apoi a abandonat planul. „Avantajul Chinei în lanțul de aprovizionare este încă prea mare, și este greu de replicat producția internă în altă parte”, a spus Kuang.

„China plus one”, mai greu în practică

Strategia adoptată de numeroase companii este cunoscută drept China plus one: se păstrează o parte din producție în China și se dezvoltă simultan o bază într-o altă țară, pentru a reduce riscul geopolitic, expunerea la tarife și dependența de un singur stat. Reuters arată însă că această strategie s-a dovedit mai dificil de implementat decât anticipau unele firme. O fabrică nu funcționează izolată. Are nevoie de materii prime, subcontractori, piese, ambalaje, mașini, unelte, electricitate, logistică, ingineri și muncitori specializați. China a construit aceste rețele timp de decenii.

Unul dintre avantajele Chinei este concentrarea foarte mare a furnizorilor. O fabrică poate găsi relativ aproape producători de șuruburi, matrițe, componente electronice, ambalaje, piese metalice, motoare, materiale plastice și echipamente industriale. În alte țări, unele dintre aceste produse trebuie importate — uneori chiar din China.

Un producător a închis atelierul din Vietnam

Jin Chaofeng, exportator de mobilier pentru exterior din Hangzhou, deschisese în 2024 un atelier în Ho Chi Minh City. În 2026 a decis să îl închidă și să mute producția înapoi în China. Compania avea dificultăți în găsirea echipamentelor, a șuruburilor, a matrițelor și a altor componente de bază; unele trebuiau aduse din China, inclusiv matrițe pentru suporturi de pahare. După includerea tuturor costurilor, avantajul financiar al producerii în Vietnam aproape dispărea. „Odată ce am luat totul în calcul, costul total nu era foarte diferit, deci nu avea rost”, a spus el, potrivit Reuters.

Tarifele au declanșat mutarea, apoi diferența s-a redus

Unul dintre principalele motive pentru relocare a fost politica tarifară a Statelor Unite. Administrația președintelui Donald Trump a majorat taxele aplicate unei game largi de produse importate, iar companiile au încercat să producă în țări cu tarife mai mici. Situația s-a schimbat. Potrivit estimărilor Economist Intelligence Unit citate de Reuters pentru luna iulie, rata efectivă a tarifelor americane era de aproximativ 20% pentru China, 6,1% pentru Vietnam, 13,4% pentru Indonezia și 4,5% pentru Thailanda. Aceste cifre sunt estimări ale ratelor efective medii, nu un tarif unic aplicabil tuturor produselor. Washingtonul a extins ulterior tarifele către mai multe state. Cu cât diferența tarifară este mai mică, cu atât contează mai mult productivitatea, calitatea, logistica, energia și infrastructura industrială.

Target și Shein, potrivit unor surse Reuters

Potrivit unor surse Reuters, retailerul american Target a mutat unele comenzi înapoi către furnizori chinezi. Două persoane familiarizate cu situația au indicat perturbări ale lanțurilor de aprovizionare și limitări ale capacității de producție în alte țări. Sursele nu au dezvăluit valoarea sau durata comenzilor. Target nu a comentat imediat informația; nu este o confirmare oficială a companiei.

Și retailerul de fast-fashion Shein își reduce unele operațiuni din Vietnam, potrivit unor persoane familiarizate cu activitatea de acolo, citate de Reuters. Compania nu a oferit imediat un comentariu. Reuters vorbește despre reducerea unor operațiuni, nu despre o plecare din Vietnam.

Energia și prețul petrolului

Prețul forței de muncă nu mai este singurul criteriu. Accesul la electricitate stabilă a devenit esențial. Guan Baokui, avocat din Qingdao care consiliază producători, a spus pentru Reuters că Vietnamul și Indonezia suferă de o alimentare „instabilă și nu continuă”, o problemă intensificată pe măsură ce prețurile mondiale ale petrolului au crescut. Creșterea prețurilor energiei din 2026 — inclusiv după tensiunile care au urcat cotațiile petrolului — poate majora costurile cu electricitatea, transportul, materiile prime, plasticul, chimicalele și logistica.

Stanislaw Krykun, directorul companiei poloneze de ambalaje DST Pack, a lucrat cu partenerul său chinez de șase ani într-o perioadă în care costurile inputurilor de plastic au crescut cu 15% în aprilie, din cauza prețului petrolului. „În caz de criză, fabricile chineze vor fi cele mai stabile pe care le poți folosi”, a spus el. DST Pack își ia circa 80% din producție dintr-o fabrică din Shenzhen, iar câte 10% din fabrici de rezervă din Statele Unite și Europa. Alternativele americane și europene costă, potrivit companiei, de două până la trei ori mai mult pe unitate. Firma analizase mutarea în Asia de Sud-Est, dar a renunțat după problemele observate la un partener din Vietnam.

China nu este singurul câștigător

Revenirea unor comenzi nu înseamnă că diversificarea globală s-a încheiat sau că India și Vietnamul au eșuat. Reuters notează că India, Indonezia și Vietnamul continuă să atragă investiții din electronice, auto și alte industrii, în ciuda preocupărilor persistente. Vietnamul rămâne unul dintre cei mai mari beneficiari ai diversificării lanțurilor de aprovizionare și atrage miliarde de dolari în investiții străine.

Yu Yangxian, care vinde dulapuri electrice și automate comerciale, a spus că firma sa păstrează aproximativ o optime din capacitatea totală în Vietnam, ca asigurare împotriva unui posibil nou val de tarife americane. Compania ar putea extinde din nou acolo dacă tarifele ar crește brusc. Pentru multe firme, strategia nu este China sau Vietnam, ci China și Vietnam. Nici toți exportatorii nu văd o revenire a cererii americane: Summer Hu, agent de vânzări din Ningbo pentru cadouri și articole sportive de exterior, a spus că firma sa nu a văzut o creștere a comenzilor din SUA și că nu este optimistă, din cauza competiției intense.

Riscul politic rămâne, înaintea întâlnirii Trump–Xi

Chiar dacă unele comenzi se întorc în China, companiile rămân conștiente de riscurile geopolitice, tarife, restricții comerciale și tensiuni SUA–China. De aceea multe firme nu renunță complet la capacitățile alternative. Schimbările au loc înaintea unei întâlniri așteptate în această lună între Donald Trump și președintele chinez Xi Jinping. Companiile o urmăresc pentru eventuale clarificări privind tarifele, comerțul, produsele non-strategice și barierele comerciale. Reuters scrie că mediul de afaceri va urmări și un mecanism propus de reducere a barierelor pentru unele bunuri nesensibile. Exportatorii citați nu se așteaptă ca summitul să le rezolve problemele. Kuang a spus că nu-și mai pune speranțele în Trump și că trebuie să-și găsească piețe de export ca să se susțină.

Acesta este punctul central: Reuters precizează că nu există încă date solide („hard data”) care să arate amploarea comenzilor care se întorc în China. Nu este vorba despre un exod din Vietnam, un eșec total al Indiei sau sfârșitul strategiei China plus one. Există cazuri tot mai vizibile de companii și cumpărători care readuc o parte dintre comenzi în China. Avantajele structurale rămân — rețele dense de furnizori, infrastructură, porturi, forță de muncă industrială experimentată, capacitate mare, acces la componente și logistică internă — și nu pot fi reconstruite rapid. China are și dezavantaje: costuri cu forța de muncă mai mari decât în anii 2000 și 2010, tarife mai ridicate, restricții tehnologice și tensiuni geopolitice. De aceea companiile continuă să caute alternative, inclusiv în lanțuri în care echipamentele avansate, de la sistemele de litografie pentru semiconductori până la rețelele comerciale discutate la reuniuni internaționale precum summitul BRICS, rămân parte din aceeași reorganizare.

Lecția: o fabrică nu este doar o clădire

Experiența ultimului an arată că mutarea unei fabrici înseamnă reconstruirea furnizorilor, logisticii, personalului, echipamentelor, energiei, procedurilor și controlului calității. Această rețea poate dura ani sau decenii. Tendința nu indică neapărat o revenire la modelul anterior. Lanțurile de aprovizionare devin mai degrabă mai distribuite: China, Asia de Sud-Est, India, SUA, Europa, Mexic. Scopul este să nu se depindă complet de o singură regiune.

Tarifele americane au oferit un motiv puternic să se caute alternative la China. După primul val de relocări, unele companii descoperă că o fabrică mai ieftină într-o altă țară nu este automat o alternativă mai ieftină. Dacă se adaugă transportul, electricitatea, piesele importate, întârzierile, lipsa furnizorilor și costurile de pornire, diferența poate dispărea rapid. Pentru unele firme, soluția a fost revenirea unei părți din producție în China. Pentru altele, menținerea unei strategii China plus one. China poate fi redusă în lanțul global de producție, dar este mult mai dificil de înlocuit complet.

Imagine: linie de producție de saci țesuți din plastic în sud-vestul Chinei, 2017. Zhangzj cet, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0. Imaginea a fost decupată la 16:9.

Sursă consultată: Companies left China to dodge tariffs. Now some are heading back (Reuters).